CSJ. Decizia nr. 2183/2003. Penal
| Comentarii |
|
R O M ÂN I A
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2183/2003
Dosar nr. 3733/2002
Şedinţa publică din 13 mai 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă,
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentinţa nr. 47, pronunţată la data de 12 februarie 2002 în dosarul penal nr. 4785/2001 Tribunalul Dâmboviţa, a condamnat pe inculpatul I.D.A., pentru infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., la 18 ani închisoare şi pentru infracţiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., la un an închisoare urmând conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., să execute pedeapsa cea mai grea de 18 ani închisoare.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alşin. (1) lit. b) C. pen., s-a încetat procesul penal pentru lovire, art. 180 alin. (2) C. pen., prin lipsa nejustificată la două termene consecutive a părţii vătămate M.L.
S-au aplicat art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus la zi prevenţia, de la data de 8 decembrie 2000. Inculpatul a fost obligat la despăgubiri civile şi cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 5 decembrie 2000, în jurul orelor 20,00, în barul R. şi în hotelul D. din oraşul Târgovişte s-a desfăşurat un conflict violent în două etape, participante fiind mai multe persoane, printre care şi victima şi inculpatul. Într-o primă fază, în incinta barului R. s-au purtat discuţii şi au existat loviri reciproce, pornite de la supărarea produsă de o atitudine necuviincioasă avută de unul dintre ei, cu o zi înainte, faţă de prietena celuilalt.
Victima P.M.M., împreună cu alte persoane, s-a deplasat la restaurantul Dâmboviţa.
Prin faţa restaurantului a trecut inculpatul I.D.A., însoţit, având asupra sa o bâtă de basseball, aşteptând la ieşire.
În momentul plecării din restaurant a victimei P.M.M., inculpatul l-a lovit cu bâta în cap de mai multe ori, până ce a căzut la pământ. Ulterior, în spital, victima a decedat.
Situaţia prezentată a rezultat din probele administrate şi anume declaraţii de martori, proces verbal de constatare la faţa locului, raport medico-legal.
Inculpatul a recunoscut agresiunea, dar s-a apărat încercând să dea o tentă de întâmplător, incidentului. Astfel, inculpatul a arătat că nu a fost înarmat cu o bâtă de basseball şi că a lovit cu un scaun, că a dorit să lovească o altă persoană decât victima şi s-a înşelat asupra identităţii.
Infracţiunea de distrugere a fost recunoscută şi nu comportă discuţii.
Instanţa de fond a înlăturat ambele apărări, martorii arătând cu precizie care a fost obiectul contondent cu care s-a lovit,iar înşelarea asupra identităţii persoanei neproducând efecte juridice, câtă vreme este protejat dreptul la viaţă al fiecărei persoane, iar acesta fusese încălcat.
Instanţa a constatat întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, pentru care a aplicat inculpatului o pedeapsă în limitele prevăzute de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen. şi art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Pentru infracţiunea de distrugere, de asemenea, s-a aplicat o pedeapsă corespunzătoare, aplicându-se apoi regulile concursului.
Curtea de Apel Ploieşti a constatat ca fiind corect reţinute situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dar faţă de circumstanţele concrete reale şi personale ale cauzei, a redus pedeapsa pentru infracţiunea de omor de la 18 ani închisoare, la 16 ani închisoare (Decizia nr. 320 din 17 iulie 2002, pronunţată în dos.1933/2002).
Împotriva acestei decizii, inculpatul, în termen legal, a declarat recurs, criticând ambele hotărâri, sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, în raport de două motive de casare:
- art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., când faptei i s-a dat o greşită încadrare juridică prin menţinerea stării de provocare, art. 73 lit. b) C. pen.;
- art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., s-au aplicat pedepse greşit individualizate.
Examinând hotărârile atacate sub aspectul criticilor aduse, Curtea a constatat din probe că acestea nu sunt justificate.
În cauză nu s-a reţinut starea de provocare, deoarece ea nu se confundă cu starea de nervi care generează răzbunare. Or, în cauză, martorii au arătat dinamica evenimentelor, iar inculpatul era departe de a se fi aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii determinată de atitudinea părţii vătămate, aşa cum cer dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Primul incident se terminase demult, iar în cea de a doua fază nimic nu a premers loviturii aplicate de către inculpatul înarmat în acest scop. Pedeapsa este aspră dar corespunzătoare efectului produs şi modului de comitere şi de altfel orientată spre minimul prevăzut, 15 ani.
Criticile fiind nejustificate, iar Curtea constatând că hotărârile sunt legale şi temeinice, recursul inculpatului urmează a fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Împotriva deciziei de apel a declarat recurs şi partea civilă P.M.P, nemulţumit de cuantumul despăgubirilor primite.
Acesta a solicitat ca inculpatul să fie obligat şi la plata sumei echivalând cu câştigul nerealizat în Spania, unde victima trebuia să plece la muncă.
Având în vedere atât lipsa legăturii cauzale între infracţiune şi prejudiciul pretins, legătură care trebuie să fie directă, cât şi că prejudiciul pretins nu are caracter cert, evaluat actual, urmează a respinge ca nefondat şi recursul părţii civile.
Se va deduce conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), prevenţia inculpatului de la data de 8 decembrie 2000, la zi.
Fiecare recurent va fi obligat la lata a câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul I.D.A. şi partea civilă P.M.P. împotriva deciziei penale nr. 320 din 17 iulie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 8 decembrie 2000, până la 13 mai 2003.
Obligă recurenţii la câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2182/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2184/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
