CSJ. Decizia nr. 2274/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2274/2003
Dosar nr. 695/2003
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 180 din 6 noiembrie 2002, Tribunalul Neamţ, în temeiul dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei, privind pe inculpatul S.A., din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., în infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a condamnat pe inculpatul S.A. la pedepsele de:
- 16 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. d) C. pen.;
- 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 16 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară, sporită cu 2 ani, urmând să execute în final, 18 ani închisoare şi 4 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (2) C. pen.
În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 23 decembrie 2001, până la 6 noiembrie 2002.
În temeiul art. 14 alin. (1) şi (3) lit. b,) raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţilor civile N.C., G.E. şi B.M. suma de 14.500.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reactualizate la data executării hotărârii.
În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 8.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că, în dimineaţa zilei de 6 decembrie 2001, prin jurul orelor 10,00, inculpatul S.A. după ce a consumat, singur, la domiciliul său băuturi alcoolice şi a ajuns în stare de ebrietate, amintindu-şi că victima A.E. îi datora 500.000 lei, a plecat la domiciliul acesteia, luând cu el şi o secure, pe care o purta de obicei asupra sa.
În momentul în care a ajuns la locuinţa părţii vătămate A.E., aceasta l-a invitat în bucătărie. Pentru că uşa de la cealaltă cameră era deschisă, inculpatul a observat pe o masă, în partea dreaptă, un teanc de bani. Ulterior victima a închis uşa dintre cele două camere.
Inculpatul S.A. i-a cerut părţii vătămate să-i dea datoria de 500.000 lei, iar pentru că aceasta i-a spus că nu poate să-i dea banii, inculpatul, cu securea ce o avea asupra sa, a lovit victima în zona capului.
Partea vătămată A.E. a căzut, a rămas inconştientă, iar inculpatul, după ce a întors-o cu faţa în sus, a lovit-o cu piciorul.
Pentru a se asigura că victima va deceda, inculpatul a strâns-o cu ambele mâini de gât, după care a împins-o sub patul de lângă sobă, a sustras suma de 14.500.000 lei şi a plecat către casă. Cu o parte din bani, inculpatul şi-a achitat datoriile ce le avea pe la baruri, apoi a oferit şi de băut unor prieteni.
După descoperirea faptei, inculpatul a fugit în municipiul Bacău şi apoi în comuna Dămieneşti, unde a stat ascuns pentru a se sustrage de la urmărirea penală.
Inculpatul a recunoscut atât în timpul urmăririi penale, cât şi în instanţă că a lovit victima cu securea în zona capului, după care a ascuns-o sub pat, luând apoi suma de 14.500.000 lei de pe masă.
Reţinând vinovăţia inculpatului, prima instanţă a dispus condamnarea acestuia în condiţiile menţionate anterior.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul care a criticat-o pentru netemeinicie, solicitând în esenţă, reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 18 din 28 ianuarie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat, motivând că prima instanţă a procedat la o greşită individualizare a pedepsei aplicate, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei decizii, ca şi a hotărârii primei instanţe, în termen legal a declarat recurs inculpatul S.A., care prin apărătorul său a criticat hotărârile pronunţate pentru motivul de casare cuprins la pct. 14 al art. 3859 C. proc. pen., solicitând în esenţă, reducerea pedepsei.
Cu ocazia dezbaterilor, în ultimul cuvânt acordat inculpatului, acesta a lăsat soluţionarea cauzei la aprecierea instanţei.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de critica formulată şi prevederile legale, Curtea constată că instanţele au făcut o corectă individualizare a pedepsei, în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont atât de elementele ce circumstanţiază favorabil persoana inculpatului, respectiv, lipsa antecedentelor penale şi atitudinea procesuală sinceră, atunci când au aplicat pedepse orientate către minimul special prevăzut de lege, dar, în acelaşi timp, în mod judicios au avut în vedere şi pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite, modalitatea în care acestea au fost comise asupra unei persoane vârstnice, profitând de încrederea pe care aceasta o are în inculpat, precum şi urmarea produsă, atunci când au stabilit pedeapsa rezultantă, în cuantumul arătat, situaţie în care, cum în speţă nu se identifică temeiuri noi care să conducă la o nouă reindividualizare a pedepsei, instanţa supremă, urmează a respinge recursul declarat, ca atare.
În consecinţă, întrucât motivul de recurs este nefondat, iar din analiza actelor dosarului nu se constată existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de dispoziţiile art. 3859 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 23 decembrie 2001, la 15 mai 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 18 din 28 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bacău.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 23 decembrie 2003, la 15 mai 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2272/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2276/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
