CSJ. Decizia nr. 2271/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2271/2003
Dosar nr. 3948/2002
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 140 din 21 februarie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul K.M., zis „A.A.” sau „M.” la 15 ani închisoare.
Conform art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului, după executarea pedepsei.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.H. zis „D.A.S.” la 13 ani închisoare.
Conform art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului, după executarea pedepsei.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.D., zis „D.” la 13 ani închisoare.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest pentru fiecare inculpat şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 1 iunie 2001, la data de 21 februarie 2002, pentru fiecare inculpat.
În baza art. 17, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea cantităţii de 994 gr. heroină, depusă cu procesul verbal nr. 0007046 din 6 iunie 2001 şi a cantităţii de 31 gr. heroină depusă cu procesul verbal nr. 0007047 din 6 iunie 2001 la Camera de Corpuri Delicte, I.G.P. – D.G.J.E.O.
În baza art. 191 C. proc. pen., fiecare inculpat a fost obligat la câte 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 250.000 lei onorariul avocatului din oficiu la urmărirea penală s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul din 9 iulie 2001, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest a inculpaţilor K.M., D.H. şi A.D. pentru infracţiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a reţinut prin actul de inculpare că la data de 29 mai 2001, organele de poliţie s-au sesizat, din oficiu, cu privire la faptul că, cei trei inculpaţi au intenţionat să vândă 1,5 kg heroină, preţul fiind de 10.000 dolari S.U.A.
La aceeaşi dată, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a emis autorizaţia nr. 17/2001 pentru folosirea investigaţiilor acoperiţi „S.” şi „M.”, în vederea descoperirii faptelor săvârşite de cei trei inculpaţi, identificarea acestora şi obţinerea mijloacelor de probă, existând indicii temeinice că se pregăteşte săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Tot la data de 29 mai 2001, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a emis autorizaţia nr. 18/2001, permiţând poliţiştilor care acţionau ca investigatori acoperiţi şi colaboratorului acestora să procure cantitatea de 2 kg heroină.
La data de 29 mai 2001, inculpaţii D.H. şi A.D. s-au întâlnit la restaurantul M.C.D. cu poliţiştii care acţionau ca investigatori acoperiţi, ocazie cu care D.H. a cerut pentru un kg de heroină suma de 10.000 lei dolari S.U.A., în care intra şi comisionul său, deoarece drogurile nu aparţineau, dar erau aduse de către acesta de la un alt conaţional de-al său, cunoscut sub numele de „D.”
La data de 1 mai 2001, investigatorii acoperiţi s-au deplasat la magazinul M.I. din cartierul Militari, s-au întâlnit cu inculpaţii K.M., D.H. şi A.D. purtându-se discuţii în legătură cu vânzarea unui kilogram de heroină, pentru suma de 10.000 dolari S.U.A. Cu această ocazie s-a mai discutat despre „modalitatea de realizare a tranzacţiei”, cei trei inculpaţi urmând să stabilească data la care va avea loc vânzarea de droguri.
La data de 1 iunie 2001, poliţiştii care, acţionau ca investigatori acoperiţi s-au întâlnit în zona Şoselei Pantelimon, cu inculpaţii K.M., D.H. şi A.D. care au oferit spre vânzare cantitatea de un kg heroină contra sumei de 10.000 dolari S.U.A., dintre care comisionul lui D.H. urma să fie de 500 dolari S.U.A., restul sumei urmând să fie împărţită între celelalte două persoane.
Cei trei inculpaţi au fost reţinuţi de organele de poliţie, iar asupra inculpatului K.M. a fost găsită o pungă neagră cu dungi galbene în care se afla un kilogram de heroină. În momentul reţinerii, inculpatul D.H. se afla la circa 15-20 m de ceilalţi doi inculpaţi, pentru a supraveghea zona.
Cu ocazia constatării infracţiunii flagrante, în prezenţa martorilor asistenţi, inculpaţii K.M. şi A.D., fiind întrebaţi ce au în pungă, au declarat că au heroină care intenţionau să o vândă unor cumpărători.
La percheziţia efectuată în locuinţa inculpatului K.M. a mai fost găsită o pungă care conţinea 36,56 gr. heroină.
Inculpatul a recunoscut că aceste droguri îi aparţin şi că le are de la o cunoştinţă A., fapt confirmat şi de martorul C.L. (concubina lui K.M. care locuia împreună cu acesta).
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpaţii, susţinând că sunt nevinovaţi.
Prin Decizia penală nr. 386 din 20 iunie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a respins apelurile ca nefondate, reţinându-se următoarele:
Iniţial, inculpatul K.M., a recunoscut săvârşirea infracţiunii, dar ulterior a relatat cum a hotărât împreună cu ceilalţi doi inculpaţi să vândă un kg heroină, cum au încercat să comercializeze drogurile şi cum trebuia să împartă banii obţinuţi cu ceilalţi doi inculpaţi.
Aceştia nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii, declarând că au crezut că banii oferiţi de cumpărători erau pentru alte mărfuri nu pentru heroină, dar cu ocazia confruntărilor, inculpatul K.M. a declarat că la data de 1 iunie 2001, în prezenţa celorlalţi doi inculpaţi, acasă la A.D., inculpatul D.H. a desfăcut punga, a văzut că este heroină şi, după ce a prizat puţin, a fost de acord cu tranzacţia.
S-a mai reţinut că în faţa instanţei, inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea infracţiunii, spunând că au fost forţaţi de poliţie să dea declaraţiile de la urmărirea penală, chiar şi inculpatul K.H., că iniţial a recunoscut infracţiunea şi în casa căruia s-au găsit droguri la percheziţie. Acest inculpat a fost asistat şi a fost de acord cu prezenţa translatorului de limbă arabă, la luarea declaraţiei din instanţă.
Inculpaţii A.D. şi D.H. au declarat în instanţă că se ocupă cu comercializarea de îmbrăcăminte şi încălţăminte de provenienţă străină, prin intermediul inculpatului K.M., iar în ziua de 1 iunie 2001, acesta din urmă a venit cu o sacoşă de mostre de prezentare dintr-o astfel de marfă, nicidecum heroină.
Şi inculpatul K.H. a declarat că a primit sacoşa crezând că este cu încălţăminte, ciocolată şi alune, fără să ştie că aceasta conţine droguri.
S-a mai reţinut că inculpaţii nu au formulat probe în apărare, instanţa încuviinţând proba cu acte în circumstanţiere.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs inculpaţii D.H., K.M. şi A.D.
Inculpaţii D.H. şi A.D. au criticat hotărârea sub aspectul greşitei condamnări, solicitând în principal achitarea, întrucât au săvârşit fapta cu nevinovăţie, iar în subsidiar, reducerea pedepselor aplicate.
Inculpatul K.M., a criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, solicitând reducerea acesteia.
Curtea examinând cauza în raport de motivele invocate examinate, prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 171 şi 14 C. proc. pen., cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că recursurile sunt nefondate.
Instanţele au administrat toate probele necesare soluţionării cauzei şi au lămurit cauza sub toate aspectele.
Aprecierea probelor s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 63 şi urm. C. proc. pen., ele regăsindu-se în situaţia de fapt reţinută de instanţe şi din care rezultă vinovăţia inculpaţilor.
Mijloacele de probă prin care s-a constatat elementele de fapt ce au servit ca probă, au fost procesul-verbal încheiat de investigatorii acoperiţi, procesul verbal de constatare a infracţiunii, procesul verbal de percheziţie, procesului verbal de confruntare, raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, planşele foto, coroborate cu declaraţiile martorilor, precum şi declaraţiile inculpaţilor.
Cât priveşte declaraţia inculpaţilor ştiut fiind că acestea pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, se poate observa, că s-au avut în vedere declaraţiile acestora valorificându-se aspectele ce au rezultat şi din celelalte probe şi care coroborate au condus la concluzia vinovăţiei inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri.
Revenirea asupra declaraţiei de recunoaştere, a inculpatului K.M. şi nerecunoaşterea săvârşirii infracţiunii de către ceilalţi doi inculpaţi, respectiv susţinerea variantei că ei se ocupau de comercializarea de îmbrăcăminte de provenienţă străină nu justifică reţinerea unei alte situaţii de fapt, atâta vreme, cât acestea nu se coroborează cu nici o probă administrată în cauză.
Şi pedepsele aplicate inculpaţilor sunt just individualizate, în raport de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi văzând şi limitele de pedeapsă, prevăzute pentru această infracţiune, instanţele orientându-se către minimul special pentru un trafic ce viza o cantitate însemnată de droguri (de aproximativ un kg.), astfel încât redozarea nu se impune.
În consecinţă, recursurile fiind nefondate, urmează a fi respinse potrivit dispoziţiilor art. 38515, pct. 1 lit. b) C. proc. pen., potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.H., K.M. şi A.D. împotriva deciziei penale nr. 386/ A din 20 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă pentru fiecare dintre inculpaţi reţinerea şi perioada executată în arest preventiv de la 1 iunie 2001, la 15 mai 2003.
Obligă pe inculpatul K.M. la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe inculpaţii D.H. şi A.D. la plata sumei de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul celor doi interpreţi se va plăti din fondul Curţii Supreme de Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2270/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2272/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
