CSJ. Decizia nr. 2232/2003. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2232/2003
Dosar nr. 923/2003
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 883 din 27 noiembrie 2002 a Tribunalului Timiş, inculpatul G.G.I. a fost condamnat la:
- 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi l.
- 9 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi alin. (21) lit. b) şi c), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând să execute, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea, cu un spor de un an, în total 10 ani închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiţionată pentru restul de 577 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1389 din 3 mai 2002 a Judecătoriei Timişoara, rest pe care l-a contopit în pedeapsa de 10 ani, dispunând să execute, cu un spor de 6 luni, pedeapsa de 10 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor menţionate.
Totodată, tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 26 septembrie 2002,la zi şi l-a obligat să plătească 5.000.000 lei despăgubiri civile părţii civile T.M. şi 26.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
S-a reţinut în fapt că, inculpatul în noaptea de 24 septembrie 2002, a pătruns în locuinţa părţii vătămate T.M., în etate de 76 ani, care locuia singură, pe care a lovit-o cu pumnii şi a ameninţat-o cu un briceag pentru a-i da bani, împrejurare în care aceasta i-a dat suma de 300.000 lei pe care o avea sub un covor şi 35.000 lei de pe masă.
În continuare inculpatul a dus-o pe partea vătămată în dormitor şi a încercat să întreţină prin constrângere, un raport sexual, dar nu a reuşit, deoarece aceasta suferea de hernie.
La plecare inculpatul a mai luat dulciuri şi alimente.
Prin Decizia penală nr. 31 din 5 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat prin care solicita reducerea pedepsei.
Împotriva acestei decizii inculpatul G.G.I. a declarat recurs solicitând a fi achitat pentru tentativă la infracţiunea de viol, deoarece nu a putut întreţine raport sexual cu partea vătămată datorită impotenţei şi reducerea pedepsei pentru infracţiunea de tâlhărie, temeiuri de casare, prevăzute de art. 3859 pct. 12 şi 14 C. proc. pen.
Recursul declarat nu este fondat.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi de asemenea, au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor penale comise.
În declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi la instanţă, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor de tâlhărie şi tentativă de viol, susţinând că a vrut să se răzbune pe partea vătămată, deoarece aceasta l-a denunţat anterior pentru o faptă de furt pentru care a fost condamnat la 4 ani închisoare din executarea căreia s-a liberat condiţionat la 27 august 2002.
Prin urmare, cererea acestuia de a fi achitat pentru tentativă la infracţiunea de viol, nu este întemeiată. Împrejurarea că nu a putut întreţine un raport sexual datorită unei stări de impotenţă, este lipsită de relevanţă juridică, de vreme ce inculpatul şi-a pus în executare hotărârea de a întreţine raport sexual prin constrângere, dar consumarea infracţiunii nu a fost posibilă datorită defectuozităţii mijlocului folosit în sensul art. 20 alin. (2) C. pen.
În ce priveşte pedeapsa aplicată, aceasta a fost corect individualizată în raport de criteriile, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume de gradul de pericol social ridicat al infracţiunilor comise şi persoana inculpatului, care este recidivist şi a comis faptele la scurt timp de la liberarea condiţionată, astfel că este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
Pentru aceste motive se va respinge recursul declarat de inculpat şi va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.G.I. împotriva deciziei penale nr. 31 din 5 februarie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Compută din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului de la 26 septembrie 2002, la 14 mai 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2230/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2233/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
