CSJ. Decizia nr. 2233/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2233/2003
Dosar nr. 4925/2002
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 792 din 10 septembrie 2002, a condamnat pe inculpatul N.I.C. la 7 ani de închisoare şi 3 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. b) şi a art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenţia preventivă, de la 13 mai 2002, până la zi.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în noaptea de 12 mai 2002, inculpatul l-a acostat, într-o zonă izolată din preajma Pieţii Sudului, Bucureşti, pe numitul I.B. (44 ani), de la care a sustras, prin violenţă, suma de 137.000 lei.
Inculpatul a declarat apel, cerând reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, prin Decizia nr. 687 din 22 octombrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul, a dedus, în continuare, detenţia preventivă a inculpatului şi l-a obligat la 700.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Inculpatul declară recurs, reiterând cererea din apel.
Recursul este nefondat.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi a dozat just pedeapsa aplicată, ţinând seama de toate criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nu sunt temeiuri pentru reducerea pedepsei.
Fapta inculpatului este gravă.
El a mai fost condamnat, pentru infracţiunea de furt calificat, de 5 (cinci) ori, la pedepse variind între un an şi 6 luni şi 4 ani de închisoare, antecedente care atestă că, pentru reeducarea lui, este nevoie de un timp mai îndelungat.
Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul va fi respins, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.I.C. împotriva deciziei penale nr. 687 din 22 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Compută din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului de la 13 mai 2002, la 14 mai 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2232/2003. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2235/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
