CSJ. Decizia nr. 2235/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2235/2003
Dosar nr. 744/2003
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 298 din 19 septembrie 2002 a Tribunalului Braşov, au fost condamnaţi inculpaţii:
M.M. la o pedeapsă de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 109 şi urm. C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 861 şi art. 862 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului pe un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, obligându-l pe acesta la respectarea următoarelor măsuri de supraveghere.
să se prezinte, la datele fixate, la serviciul de reintegrare socială şi supraveghere din cadrul Tribunalului Braşov;
să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţa sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 13 august 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
M.G. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 74 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive a inculpatului începând cu data de 13 august 2002 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a acestuia.
În baza art. 346 C. proc. pen., s-a constatat recuperarea integrală a prejudiciului cauzat părţii vătămate P.A.
În baza art. 189 C. proc. pen., onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 600.000 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiţiei.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În ziua de 12 august 2002, inculpaţii au acostat-o pe partea vătămată P.A., în vârstă de 17 ani, cu intenţia de a o deposeda de eventualele bunuri de valoare pe care le avea asupra sa.
Inculpatul minor M.M. a lovit-o cu palma peste faţă şi a proferat ameninţări şi, l-a solicitarea fratelui său, inculpatul major M.G., a luat ceasul de la mâna părţii vătămate. Continuând ameninţările, cei doi inculpaţi l-au obligat pe P.A. să le dea adidaşii şi bicicleta.
La intervenţia martorului M.N., inculpaţii au restituit bicicleta, păstrând celelalte bunuri.
Prejudiciul cauzat părţii vătămate este în valoare de 5.600.000 lei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost reţinute pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea şi declaraţiile părţii vătămate P.A., proces-verbal de restituire, planşe fotografice, raport de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor, procese verbale de ridicare şi predare a bunurilor, declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea faptei.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 1 din 8 ianuarie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul M.G., a desfiinţat în parte sentinţa instanţei de fond şi, rejudecând, a aplicat pentru inculpatul minor M.M. dispoziţiile art. 1101 C. pen. şi a dispus încredinţarea acestuia mamei sale până la împlinirea vârstei de 18 ani. După împlinirea vârstei de 18 ani, inculpatului i se vor aplica art. 861, art. 862 şi art. 864 C. pen., astfel cum s-a dispus de către prima instanţă.
Pentru inculpatul M.G. s-a făcut aplicarea art. 76 C. pen., ca suport legal pentru pedeapsa aplicată.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei penale au fost menţinute.
S-a dispus menţinerea arestului preventiv al inculpatul M.G. şi s-a dedus perioada executată din pedeapsă de la 19 septembrie 2002, la zi.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar onorariile pentru apărătorii din oficiu se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a apreciat că în mod temeinic şi legal s-a dispus aplicarea prevederilor art. 861 C. pen., faţă de inculpatul M.M., dar că, în cauză trebuia reţinute şi dispoziţiile art. 1101 C. pen. şi dispusă încredinţarea inculpatului mamei sale până la împlinirea de către acesta a vârstei de 18 ani.
Cât priveşte apelul inculpatului M.G., acesta a fost apreciat întemeiat numai cu privire la omiterea aplicării dispoziţiilor art. 76 C. pen., ca suport legal pentru pedeapsa aplicată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul M.G.
Cu privire la recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi, în urma rejudecării cauzei, înlăturarea prevederilor art. 74 şi art. 76 faţă de ambii inculpaţi şi aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), faţă de inculpatul M.M.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat pentru motivele care se vor arăta în continuare.
Instanţele de judecată au reţinut în mod corect în favoarea inculpaţilor M.G. şi M.M. dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen.
Împrejurările legate de persoana celor doi fraţi inculpaţi, vârsta acestora, condiţiile familiale, conduita procesuală sinceră, măsurile luate de recuperare a prejudiciului constituie argumente convingătoare şi suficiente pentru reţinerea circumstanţelor atenuante cu consecinţa reducerii cuantumului pedepselor aplicate sub limita minimului prevăzut de lege.
Aşa fiind, Curtea constată că pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului M.G. pentru infracţiunea, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., corespunde criteriilor generale de individualizare prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Instanţa de judecată a evaluat în mod corect pericolul social concret al infracţiunii săvârşite, modalitatea comiterii ei, bunurile dobândite prin fapta penală şi valoarea acestora.
Curtea constată că pedeapsa stabilită corespunde şi scopului instituit de lege pentru aplicarea ei, acela de a educa inculpatul în spiritul respectării valorilor sociale încălcate şi prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Cât priveşte pedeapsa aplicată inculpatului minor M.M., Curtea constată că aceasta nu este temeinică cu privire la modalitatea de executare dispusă.
Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere nu se constituie într-o garanţie a reeducării inculpatului minor şi nu corespunde criteriilor de individualizare a pedepsei, astfel cum sunt ele prevăzute de legiuitor.
Pentru argumente legate de natura infracţiunii săvârşite şi împrejurare, că minorul mai este condamnat la o pedeapsă de un an închisoare, pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen. şi art. 74 – art. 76 C. pen., art. 81 şi art. 1101 C. pen., faptă săvârşită la 21 mai 2001, sentinţa penală nr. 2330 din 5 noiembrie 2002 a Judecătoriei Braşov, Curtea apreciază că scopul preventiv – educativ al sancţiunii penale în cazul acestuia nu poate fi atins decât prin aplicarea unei pedepse privative de libertate.
Faptul că inculpatul minor M.M. a perseverat într-o atitudine antisocială şi, în timp ce era cercetat penal pentru infracţiunea de furt calificat a săvârşit infracţiunea de tâlhărie, dovedeşte că pentru reinserţia sa socială trebuie recurs la mijloace mai ferme, familia şi starea de libertate supravegheată nefiind apte să asigure acest deziderat.
În consecinţă, Curtea urmează să admită recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei dispusă faţă de inculpatul minor M.M., să înlăture dispoziţiile art. 861, art. 862 şi art. 864 C. pen. şi art. 1101 C. pen. şi să dispună ca pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare să fie executată în regim de detenţie.
În cauză se va face aplicarea articolelor 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), privind pedeapsa accesorie pe timpul executării pedepsei.
Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cu privire la recursul inculpatului M.G.
Inculpatul M.G. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Temeiul juridic al recursului declarat îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Instanţele de judecată, în procesul de individualizare a pedepsei, au reţinut toate împrejurările favorabile recurentului inculpat şi, în consecinţă, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., au redus pedeapsa aplicată sub minimul special prevăzut de lege.
Reducerea cuantumului pedepsei dispuse sub limita celor 3 ani stabiliţi nu este întru nimic justificată şi ar contraveni criteriilor generale de individualizare, astfel cum sunt ele prevăzute de articolul 72 C. pen.
Totodată, în cauză s-ar eluda dispoziţiile art. 52 C. pen., scopul coercitiv – educativ al pedepsei nemaiputând fi atins.
Pentru aceste motive, Curtea urmează să respingă recursul inculpatului M.G. ca nefondat.
Timpul arestării preventive va fi dedus din durata pedepsei aplicate de la 13 august 2002, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov împotriva deciziei penale nr. 1 din 8 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Braşov, numai în ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei dispusă faţă de inculpatul minor M.M.
Înlătură dispoziţiile art. 861, art. 862 şi art. 864 C. pen. şi art. 1101 C. pen. şi dispune ca pedeapsa de un an închisoare să fie executată în regim de detenţie.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Respinge recursul declarat de inculpatul M.G. împotriva deciziei penale sus-menţionată, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 13 august 2002, la 14 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2233/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2236/2003. Penal → |
|---|
