CSJ. Decizia nr. 2230/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2230/2003
Dosar nr. 809/2003
Şedinţa publică din 14 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 177 din 11 septembrie 2002, Tribunalul Harghita a dispus condamnarea inculpatului B.I. la pedeapsa închisorii de 5 ani şi în baza art. 71 C. pen., a interzis acestui inculpat ca pe durata executării pedepsei să exercite drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 19 aprilie 2002 la zi, s-a dispus în baza art. 346, raportat la art. 14 C. proc. pen., obligarea inculpatului la plata sumei de 10 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă P.I. şi s-a mai dispus de asemenea, obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa de fond a pronunţat această soluţie după ce în urma analizării probatoriului a reţinut următoarea stare de fapt:
În seara zilei de 18 aprilie 2002, inculpatul aflat într-un bar din oraşul Gheorghieni, în urma unei altercaţii a fost lovit cu o scrumieră de victima P.N.
În vederea aplanării conflictului, personalul localului a evacuat mai mulţi consumatori printre care şi victima, care ulterior a fost ajunsă din urmă de inculpat, fiind lovită violent până a căzut pe stradă, decedând. Aşa cum rezultă din raportul medico-legal cauza medicală a morţii a fost insuficienţă respiratorie acută, consecinţa asfixiei mecanice prin aspirat sanguin în căile respiratorii, în cadrul unui traumatism cranio-facial prin agresiune.
Cantitatea de alcool în sânge a victimei a fost 2,50 %o, iar a inculpatului 1,75 %o.
Împotriva sentinţei penale sus menţionată a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita, solicitându-se schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de omor calificat.
Prin Decizia penală nr. 14 din 29 ianuarie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, dispunându-se schimbarea încadrării juridice din infracţiunea, prevăzută de art. 183 C. pen., în infracţiunea, prevăzută de art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., text de lege în baza căruia l-a condamnat pe inculpatul B.I., la 15 ani închisoare.
Împotriva deciziei penale sus-menţionată, inculpatul B.I. a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice dată faptei de omor calificat în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, iar în subsidiar aplicarea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea pedepsei.
Recursul declarat este fondat pentru următoarele considerente:
Din interpretarea dispoziţiilor art. 183 şi ale art. 174 C. pen., rezultă că spre deosebire de infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, infracţiuneade omor este condiţionată de existenţa intenţiei de a ucide dedusă între altele din săvârşirea prin mijloace apte de a produce acest rezultat, regiunea corporală lezată şi intensitatea loviturilor aplicate.
În speţă, moartea victimei nu s-a produs datorită unei acţiuni praeterintenţionate, care caracterizează infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte.
Aplicând numeroase lovituri cu pumnii în zone vitale, în majoritate, asupra capului, cu o intensitate deosebită, asupra victimei care prezenta o alcoolemie mare, lăsând-o pe betonul străzii cu faţa în jos, capul fiind într-o baltă cu apă fluvială, după care a plecat, inculpatul şi-a reprezentat fără îndoială producerea rezultatului pe care deşi nu l-a dorit l-a acceptat, astfel că a acţionat cu intenţia specifică de a ucide. Sub acest aspect este relevant că din raportul de autopsie rezultă că între leziunile constatate şi deces există legătură directă necondiţionată de cauzalitate.
În cauză, instanţele, nu au făcut o apreciere completă şi justă a probelor administrate şi ca atare deşi se impunea nu au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţa atenuantă a provocării, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Astfel, este de necontestat că incidentul soldat cu moartea victimei a fost iniţiat de aceasta prin lovirea inculpatului cu o scrumieră în cap şi apoi prin injuriile adresate acestuia, fapt ce a condus la evacuarea din local şi riposta inculpatului, ceea ce este confirmat de susţinerile martorilor audiaţi.
În consecinţă, se va admite recursul inculpatului şi se va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 14 din 29 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Casează hotărârea atacată numai cu privire la neaplicarea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.
Face aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi reduce pedeapsa principală, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., de la 15 ani, la 12 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii pronunţate.
Compută din pedeapsă, durata arestării preventive a inculpatului de la 19 aprilie 2002, la 14 mai 2003.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 223/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2232/2003. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
