CSJ. Decizia nr. 2276/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2276/2003
Dosar nr. 903/2003
Şedinţa publică din 15 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1241 din 20 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata A.M.V. la o pedeapsă de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiţionată a restului de pedeapsă de 11 luni şi 25 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatei prin sentinţa penală nr. 58 din 18 mai 1999 a Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin sentinţa atacată, inculpata urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată detenţia de la 25 martie 2002, la zi. S-a menţinut starea de arest a inculpatei şi s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpată suma de 1.500.000 lei şi a fost obligată la cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 19 martie 2002, în jurul orelor 17,30, partea vătămată C.A. s-a deplasat spre Piaţa Rahova pentru a face cumpărături împreună cu cei doi copii minori, fetiţa de 5 ani pe care o ţinea de mână şi băiatul de 5 luni pe care-l transporta cu căruciorul. Neavând geanta, partea vătămată ţinea telefonul mobil în mâna dreaptă, cu aceeaşi mână împingea şi căruciorul, iar cu mâna stângă ţinea fetiţa.
În momentul când a ajuns pe şos. Alexandriei, vis-a-vis de Piaţa Rahova, a observat pe inculpata A.M.V., deplasându-se din sens opus. Aceasta era însoţită de numitul R.T.R., atrăgându-i atenţia, deoarece, deşi trotuarul era destul de lat, iar circulaţia intensă cei doi s-au deplasat direct spre ea. Ajungând în dreptul părţii vătămate, cei doi au trecut pe lângă partea vătămată, fiecare pe câte o parte.
Inculpata, în timp ce a trecut prin partea stângă a părţii vătămate a adresat cuvinte jignitoare, şi-a continuat deplasarea, ulterior s-a întors şi a smuls din mâna dreaptă a părţii vătămate telefonul mobil.
Inculpata, în aceeaşi zi a vândut telefonul cu suma de 1.500.000 lei martorei B.L. care nu a cunoscut provenienţa lui, telefon pe care la rândul ei l-a vândut unei persoane necunoscute.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpata, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 46/ A din 4 februarie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat apelul reţinând că instanţele au făcut o corectă individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata, criticând-o sub aspectul individualizării şi al greşitei încadrări juridice, respectiv ea apreciind că a săvârşit fapta de furt şi nu de tâlhărie.
Examinând cauza în raport de motivele invocate analizate prin prisma dispoziţiilor art. 3859 pct. 14 şi 17 C. proc. pen., constată că recursul este nefondat.
Individualizarea pedepsei pentru săvârşirea faptei de tâlhărie cu reţinerea recidivei prevăzută de art. 37 lit. a) este corectă, în condiţiile în care inculpata a mai fost condamnată de două ori la câte 1,6 ani şi respectiv 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, precum şi avându-se în vedere limitele de pedeapsă, prevăzute pentru infracţiunea de tâlhărie.
Şi încadrarea juridică este corectă, inculpata, profitând de neatenţia părţii vătămate, smulgându-i din mână telefonul mobil, astfel că violenţa, specifică laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie subzistă.
În consecinţă, cum nici din oficiu nu se evidenţiază motive care să conducă la casarea hotărârilor, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata A.M.V. împotriva deciziei penale nr. 46/ A din 4 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 25 martie 2002, la 15 mai 2003.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2274/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2277/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
