CSJ. Decizia nr. 2325/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2325/2003
Dosar nr. 299/2003
Şedinţa publică din 16 mai 2003.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 771 din 3 septembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a admis cererea de întreruperea executării pedepsei, formulată de condamnatul M.A. şi a dispus întreruperea pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 197 din 23 noiembrie 1995, a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin neapelare, pe o perioadă de 4 luni de la data rămânerii definitive a sentinţei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a avut în vedere raportul medico-legal efectuat în cauză, din care rezultă că petentul M.A., suferă de insuficienţă cardiacă clasa a III-a, cu insuficienţă aortică organică de grad II, boală mitrală, insuficienţă, tricuspidiană funcţională, hipertensiune arterială pulmonară, fibrilaţie artială cronică, lipomatoză generalizată şi status post ulger gastric perforat.
Tot din raportul medico-legal, rezultă că insuficienţa gravă cardiovasculară necesită instituirea unui tratament chirurgical strict specific, prin internare într-o unitate medicală de profil, neefectuarea operaţiei putând duce la complicaţii posibil mortale, fiind necesare circa 4 luni de zile, pentru efectuarea operaţiei. Se mai completează că petentul, refuză intervenţia pe cord, iar celelalte afecţiuni pot fi tratate în reţeaua sanitară a D.G.P.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, motivat de nelegalitatea şi netemeinicia acesteia, motivat de faptul că petentul a mai beneficiat de şase întreruperi ale executării pedepsei, începând cu 1998 şi de fiecare dată nu a efectuat operaţia, fiind un mod de a se sustrage de la executarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 767 din 28 noiembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, motivat de faptul că, intervenţia chirurgicală pe cord, nu a fost acceptată de condamnat, iar asistenţa medicală, pentru toate celelalte afecţiuni, poate fi asigurată în cadrul reţelei sanitare a D.G.P.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele arătate mai jos.
Din analiza actelor medicale cât şi din referatul întocmit de Comisia medico-legală, rezultă că petentul se află în evidenţele acestui cabinet, iar afecţiunea gravă cardio-vasculară de care suferă, necesită instituirea unui tratament chirurgical strict specific prin internare într-o unitate medicală de profil, din cadrul Ministerului Sănătăţii, pentru o perioadă de 4 luni de zile, iar în lipsa acestei operaţii sunt posibile complicaţii, posibil mortale.
În aceste condiţii, Curtea apreciază că, dat fiind complexitatea acestei intervenţii medicale, cu atât mai mult cu cât medicii specialişti au stabilit, că afecţiunile petentului sunt susceptibile de complicaţii, posibil mortale, efectuarea intervenţiei chirurgicale ţine efectiv de voinţa petentului.
Ca atare, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe condamnatul M.A.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei penale nr. 767 din 28 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe condamnatul M.A.
Onorariul de avocat în sumă de 150.000 lei pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2324/2003. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 23/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs → |
|---|
