CSJ. Decizia nr. 2338/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2338/2003
Dosar nr. 5199/2002
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 166 din 7 iunie 2002, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpaţii:
1. M.I.D.
2. G.D.D., la câte 4 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 109 din acelaşi cod.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionate din executarea pedepsei de un an şi 10 luni închisoare, aplicată inculpatului G.D.D., prin sentinţa penală nr. 3033/1997 a Judecătoriei Braşov, contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat, acela de un an 8 luni şi 27 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată în cauză şi executarea pedepsei cea mai grea, de 4 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 4 ani şi 6 luni închisoare.
3. M.I. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) din acelaşi cod.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 din acelaşi cod şi cu referire la art. 998, art. 999, art. 1000 alin. (2) şi art. 1003 din C. civ., inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata, către partea civilă B.P., a sumei de 450.000 lei despăgubiri civile, inculpaţii minori fiind obligaţi în solidar şi cu părţile responsabile civilmente M.I., G.M. şi G.C.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 11 august 1999, B.P. având asupra sa banii din salariul încasat mai devreme, a consumat alcool, el hotărându-se să înnopteze la un prieten. Înainte de a se deplasa spre acesta, s-a întâlnit cu cei trei inculpaţi, care, văzându-l beat şi având bani s-au oferit să-l călăuzească.
Pe traseu, într-o zonă mai întunecoasă, inculpaţii l-au lovit pe B.P., i-au scotocit buzunarele şi i-au luat 450.000 lei, ulterior ei aruncându-l într-un şanţ de pe marginea drumului.
În dimineaţa zilei de 12 august 1999, victima s-a reîntors la chioşcul unde fusese văzută în compania inculpaţilor şi i-a spus patronului T.P., că a fost tâlhărită.
Împotriva sentinţei au declarat apeluri inculpaţii, motivele invocate fiind greşita stabilire, în cauză, a vinovăţiei lor, precum şi netemeinicia pedepselor aplicate, considerate a fi prea mari.
Prin Decizia penală nr. 265 din 13 noiembrie 2002, Curtea de Apel Braşov a admis apelurile declarate de inculpaţi, a desfiinţat sentinţa şi a făcut aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), privind infracţiunea de tâlhărie reţinută.
Totodată, prin hotărâre, s-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Nemulţumiţi de Decizia instanţei de apel, în termen legal, inculpaţii au declarat recursuri şi în această cale de atac ei motivând că situaţia de fapt a fost stabilită greşit, odată ce nu au săvârşit fapta, pentru care au fost condamnaţi. În subsidiar, inculpaţii şi-au motivat recursurile şi pe netemeinicia pedepselor aplicate.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Materialul probator administrat în ambele faze ale procesului penal, coroborat inclusiv cu recunoaşterile parţiale ale inculpaţilor, a relevat, în succesiunea celor petrecute în noaptea de 11 august 1999, situaţia de fapt.
Astfel, inculpaţii au recunoscut că l-au întâlnit pe B.P., au sesizat că era sub influenţa alcoolului şi că, din această cauză s-au oferit să-l conducă spre locuinţa cunoscutului. Procesul-verbal de reconstituire a detaliat modul de acţiune a inculpaţilor, iar declaraţiile martorilor T.P. şi S.E., persoane neinteresate în vreun fel în cauză, au creionat realitatea declaraţiilor victimei. S.E. a arătat că în jurul orei 2,30, din noaptea de 11 august 1999, B.P. i-a cerut să-l găzduiască, pentru că la ivirea zorilor să anunţe organele de poliţie despre ceea ce i se întâmplase, ea sesizând că partea vătămată „era murdară de noroi pe haine, din cap până în picioare” şi i-a povestit că cei trei i-au furat 450.000 lei.
Martorele M.I. şi G.M., mamele inculpaţilor au declarat că fiii lor le-au relatat, la puţin timp după comiterea faptei, că au tâlhărit un bărbat şi i-au luat banii şi băutura.
Martorul T.P., persoana care vindea la chioşcul unde inculpaţii s-au întâlnit cu B.P., a relatat că i-a văzut plecând împreună şi că, în dimineaţa următoare, B.P. i-a cerut să-i spună numele celor trei, pentru că aceştia l-au tâlhărit pe drum.
În aceste condiţii, situaţia de fapt reţinută este în concordanţă cu probatoriul administrat, fapta fiind just încadrată în infracţiunea de tâlhărie, astfel cum a fost stabilită.
În ce priveşte motivul de recurs vizând netemeinicia pedepselor aplicate, se reţine că, în acord cu criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în stabilirea şi aplicarea lor s-a acordat semnificaţie juridică pericolului social grav al faptei, mărit de comiterea ei în timpul nopţii, de două sau mai multe persoane împreună şi într-un loc public, dar şi persoanei inculpaţilor, G.D.D. având antecedente penale, iar M.I., major, săvârşind fapta împreună cu doi inculpaţi minori. De condiţiile circumstanţei agravante, prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen.
În aceste condiţii, pedepsele de 4 ani închisoare aplicată inculpatului M.I.D., 4 ani şi 6 luni închisoare aplicată inculpatului G.D.D. şi 7 ani închisoare aplicată inculpatului M.I., corespund scopului lor, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile declarate de inculpaţi vor fi respinse ca nefondate.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurenţii inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii M.I.D., M.I. şi G.D.D., împotriva deciziei penale nr. 265 din 13 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 12 august 1999, la 17 august 1999, iar pentru inculpatul G.D.D. şi de la data reîncarcerării, la 20 mai 2003.
Obligă pe recurenţi la plata sumelor de câte 1.300.000 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, sumele de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei, inculpaţii minori M.I.D. şi G.D.D. urmând a plăti cheltuielile judiciare, în solidar, cu părţile responsabile civilmente M.N. şi M.I. şi respectiv, G.C. şi G.M.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2336/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 234/2003. Penal → |
|---|
