CSJ. Decizia nr. 2335/2003. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2335/2003
Dosar nr. 1022/2003
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 432/ S din 19 decembrie 2002, Tribunalul Braşov, a respins cererea formulată de inculpatul T.Ş. de schimbare a încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen. şi, în baza primului text, l-a condamnat la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), precum şi la pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale.
A dedus perioada reţinerii şi arestării preventive de la 24 iunie 2002, menţinând starea de arest a inculpatului, conform art. 350 C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că în noaptea de 20 iunie 2002, în localitatea Zărneşti, jud. Braşov, în timp ce partea vătămată A.M. se întorcea spre casă, însoţită de mai multe persoane, inculpatul a forţat-o să-l însoţească în scara unui bloc. Cu toată opunerea celor care o însoţeau, inculpatul a reuşit să o ducă pe partea vătămată în scara blocului, reproşându-i că, în ciuda vârstei ei, întreţine relaţii sexuale cu un anume C.C.R.
Inculpatul i-a cerut părţii vătămate (minoră în vârstă de 14 ani) să se dezbrace, dar pentru că aceasta a refuzat, a lovit-o cu palma peste faţă.
Timorată, minora a cedat violenţelor, iar inculpatul a încercat, în aceste condiţii, să întreţină un raport sexual.
Nereuşind, a forţat-o pe partea vătămată să-l însoţească, pe un teren situat în apropiere, acolo unde a întreţinut un raport sexual, deflorând-o.
În dimineaţa zilei de 21 iunie 2002, partea vătămată, însoţită de martorele M.A. şi B.A., a mers la Poliţia Zărneşti unde a depus plângere pentru viol.
Fapta a fost probată prin coroborarea declaraţiilor părţii vătămate cu ale martorilor R.I., Z.R., P.N.G., A.E., B.N., M.A. şi B.A., cu raportul medico-legal, care relevă leziunile produse şi existenţa unei deflorări ce poate data din noaptea de 20 iunie 2002.
Cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen., a fost respinsă, dovedindu-se că inculpatul ştia vârsta părţii vătămate, el cunoscând familia acesteia şi reproşând relaţiile minorei cu prietenul ei, în ciuda vârstei lui A.M.
Apelul inculpatului, care a vizat, în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei aplicate, a fost respins prin Decizia penală nr. 30/ AP din 12 februarie 2003, a Curţii de Apel Braşov.
Inculpatul a atacat această hotărâre cu recurs pe care l-a înaintat, în termen legal, Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Recursul vizează un motiv principal: schimbarea încadrării juridice din infracţiunea, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu orientarea pedepsei spre minimul special şi un motiv subsidiar, reducerea pedepsei aplicate, pentru infracţiunea reţinută de cele două instanţe.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Probele administrate în cauză relevă fără dubii că, după o încercare nereuşită de a întreţine raport sexual cu minora, inculpatul a condus-o forţat pe un teren din apropiere şi a avut cu minora un raport sexual complet, ocazie cu care a deflorat-o. Raportul medico-legal evidenţiază atât leziunile produse prin lovirea părţii vătămate cât şi consumarea raportului sexual. În aceste condiţii primul motiv invocat de inculpat nu poate fi reţinut, fiind contrazis de ansamblul probator administrat în cauză.
Relativ la pedeapsa aplicată inculpatului se reţine că instanţa de fond, evaluând temeinic criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a făcut o judicioasă individualizare a pedepsei, la limita minimă a textului incriminator.
Având în vedere circumstanţele reale ale săvârşirii faptei, pericolul social concret al acesteia, persoana inculpatului (cunoscut cu antecedente penale) nu se justifică reţinerea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., apte să reducă pedeapsa sub limita minimă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.Ş., împotriva deciziei penale nr. 30 din 12 februarie 2003, a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive, de la 24 iunie 2002, la 20 mai 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 23/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2336/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
