CSJ. Decizia nr. 2346/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2346/2003
Dosar nr. 5394/2002
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 404 din 17 iulie 2002, a Tribunalului Dolj au fost condamnaţi inculpaţii:
- D.N.S. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (2) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.
- C.N. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (2) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen. şi la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele aplicate au fost contopite în pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.
- M.D.A. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (2) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen. şi la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.
- M.I. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (2) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi următoarele, art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 C. pen.
În baza art. 861 pct. 2 alin. (3) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor D.N.S., C.N. şi M.D.A. pe durata termenului de încercare, compus din cuantumul pedepsei aplicate fiecărui inculpat, la care se adaugă câte 2 ani.
Inculpaţii au fost obligaţi ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere, prevăzută de art. 863 C. pen., respectiv să se prezinte la consilierul desemnat din cadrul Serviciului de reintegrare socială, de pe lângă Tribunalul Dolj ori de câte ori sunt chemaţi; să anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă şi deplasare care depăşeşte 8 zile, şi, deasemenea, întoarcerea; să comunice şi să justifice, schimbarea locurilor de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controloate mijloacele lor de existenţă.
S-a atras atenţia inculpaţilor asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În baza art. 861 pct. 2 alin. (3) C. pen. şi art. 1101 C. pen., s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului M.I., pe durata termenului de încercare compus din cuantumul pedepsei la care se mai adaugă un an.
Inculpatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună aceloraşi măsuri de supraveghere, menţionate mai sus.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În temeiul dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate perioada detenţiei, începând cu data de 18 aprilie 2002, la zi, pentru fiecare inculpat şi s-a dispus punerea în libertate a acestora, de îndată.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii civile Staţiunea de cercetare şi producţie legumicolă I. a fost recuperat prin echivalent.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 600.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, următoarele:
În seara de 25 martie 2002, inculpatul minor M.I., împreună cu inculpatul major D.N.S., la iniţiativa primului, au sustras 10 ţevi din aluminiu pentru irigaţii aparţinând Staţiunii de cercetare şi producţie legumicolă I.
După comiterea faptei, cei doi inculpaţi au cerut lui C.N. şi M.D.A., pentru a transporta bunurile sustrase cu căruţa. Astfel, cei patru făptuitori au dus ţevile la domiciliul martorului G.T., căruia i le-au vândut cu suma de 1.000.000 lei.
În ziua următoare, inculpaţii C.N. şi M.D.A. au hotărât să sustragă şi ei ţevi din aluminiu, din incinta fermei nr. 2 a părţii civile.
După căderea întunericului, inculpaţii au sustras 8 ţevi şi 7 aspersoare, pe care le-au secţionat şi le-au transportat cu căruţa aparţinând lui C.N.
Bunurile sustrase au fost vândute cu suma de 820.000 lei.
Prejudiciul cauzat părţii civile este în sumă de 13.750.000 lei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: sesizarea părţii vătămate, proces – verbal de conducere în teren, planşe fotografice, declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpaţilor care au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 479 din 30 octombrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 404 din 17 iulie 2002 a Tribunalului Dolj, a înlăturat prevederile art. 861 pct. 2 alin. (3) C. pen. şi a dispus ca pedepsele aplicate să fie executate în condiţiile art. 64 şi art. 71 C. pen.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de control judiciar a apreciat că, având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, împrejurările şi modalitatea în care ele au fost comise, prejudiciul cauzat părţii civile şi situaţia de punere în stare de nefuncţionare a sistemului de irigaţii, se impune cu necesitate executarea pedepselor stabilite în regim de detenţie, nefiind justificată aplicarea prevederilor art. 861 C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţii D.N.S., C.N., M.I. şi M.D.A., solicitând admiterea acestora, casarea hotărârilor atacate şi schimbarea încadrării juridice date faptelor din infracţiunea, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (2) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen.
Totodată s-a solicitat aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Temeiul juridic al recursurilor declarate îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen.
Examinând recursurile, Curtea constată că acestea sunt întemeiate, pentru următoarele considerente:
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele de judecată au stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor D.N.S., C.N., M.I. şi M.D.A.
Probele administrate au confirmat faptul că în luna martie 2002, sus-numiţii au sustras ţevi şi aspersoare din aluminiu, pentru irigaţii, aparţinând Staţiunii de cercetare şi producţie legumicolă I.
Conform dispoziţiilor art. 208 şi art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 456/2001, pentru aprobarea O.U.G nr. 207/2000, furtul de componente ale sistemelor de irigaţii se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 ani.
Inculpaţii M.I. şi D.N.S. au sustras ţevi aflate într-o stivă, dar în mod evident destinate sistemului de irigaţii, iar inculpaţii C.N. şi M.D.A. au sustras ţevi şi aspersoare chiar din coloana de irigaţii în care erau incorporate.
În aceste împrejurări, Curtea constată că inculpaţii au sustras componente ale sistemului de irigaţii, necesare funcţionării acestuia, faptă care întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii arătate mai sus şi prin care se sancţionează furtul oricăror astfel de bunuri, indiferent de destinaţia şi modul lor de utilizare.
Prin urmare, instanţele au calificat în mod corect ambele infracţiuni, astfel că nu poate fi primită susţinerea din recursurile inculpaţilor, întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.
2. Analizând critica referitoare la pedepsele aplicate inculpaţilor recurenţi, Curtea constată că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor C. pen., referitoare la individualizarea pedepselor.
În conformitate cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de pericolul social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Potrivit art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, al cărei scop este prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Din actele dosarului rezultă că recurenţii inculpaţi au statutul unor persoane fără antecedente penale şi cu o conduită, în general, bună.
Având în vedere cuantumul moderat al prejudiciului cauzat şi împrejurarea că inculpaţii au luat măsuri de reparare a acestuia, ţinând seama de vârstele inculpaţilor cuprinse între 17 şi 25 ani şi de poziţia sinceră avută în timpul procesului penal, Curtea consideră că există posibilitatea ca pronunţarea condamnării să constituie un avertisment pentru inculpaţi, că şi fără să execute pedepsele aceştia nu vor mai săvârşi faptele penale şi, pe aceste temeiuri, să se dispună suspendarea executării pedepselor sub supraveghere, conform art. 861 C. pen.
Întrucât nu a procedat astfel şi a decis executarea pedepselor în regim de detenţie, soluţia adoptată de instanţa de apel este greşită sub aspectul modalităţii de executare, ceea ce constituie motiv de casare, conform art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Curtea constată că pedepsele aplicate inculpaţilor de Tribunalul Dolj, corespund cerinţelor art. 72 şi art. 52 C. pen. şi urmează să menţină soluţia instanţei de fond.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea urmează să admită recursurile declarate de inculpaţi şi să caseze Decizia nr. 479 din 30 octombrie 2002, a Curţii de Apel Craiova, în sensul că va respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinţei penale nr. 404 din 17 iulie 2002 a Tribunalului Dolj, hotărâre pe care o va menţine.
Timpul reţinerii şi arestului preventiv se va deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor de la 18 aprilie 2002, până la punerea efectivă în libertate a acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii D.N.S., C.N., M.I. şi M.D.A., împotriva deciziei penale nr. 479 din 30 octombrie 2002, a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată, în sensul că respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, împotriva sentinţei penale nr. 404 din 17 iulie 2002 a Tribunalului Dolj, hotărâre pe care o menţine.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 18 aprilie 2002, până la punerea efectivă a acestora în libertate.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2345/2003. Penal. Art.215 alin.2,3,5 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 2347/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs... → |
|---|
