CSJ. Decizia nr. 2347/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2347/2003
Dosar nr. 5250/2002
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 286 din 27 decembrie 2001, Judecătoria Beclean a condamnat pe inculpatul K.I. la:
- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 218 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 39 alin. (2), raportat la art. 37 lit. a) C. pen., a dispus contopirea restului de pedeapsă de 39 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 9 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1650/1999, a Judecătoriei Arad, cu pedeapsa aplicată în cauză, astfel că, în final, inculpatul urmează să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 861 C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind termen de încercare de 5 ani, precum şi măsurile de supraveghere pe care inculpatul urmează să le respecte (art. 86 lit. a) şi d) C. pen.).
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că, în noaptea de 20 decembrie 1999, inculpatul K.I. a sustras de la ferma S., bunuri în valoare de 10 milioane lei.
Hotărârea a rămas definitivă prin neexercitarea căilor legale de atac.
Împotriva acestei hotărâri în temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1), partea I pct. 7 şi 71 teza I C. proc. pen., Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, pe care pe care a criticat-o referitor la:
- omisiunea instanţei de a constata că inculpatul a comis fapta, pentru care a fost condamnat atât în stare de recidivă postcondamnatorie cât şi în stare de recidivă postexecutorie, nu numai în prima formă cum eronat s-a reţinut;
- greşita aplicare a dispoziţiilor art. 861 C. pen., întrucât în cauză nu erau îndeplinite cerinţele acestui text de lege, deoarece anterior săvârşirii faptei din cauza de faţă inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare mai mare de un an.
Recursul în anulare este fondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, şi în special fişa de cazier aparţinând inculpatului se constată că, prin sentinţa penală nr. 2297 din 15 decembrie 1998, definitivă prin neapelare la data de 31 decembrie 1998, inculpatul K.I. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de un an şi 10 luni închisoare, ca urmare a contopirii pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 711 din 14 aprilie 1998, a Judecătoriei Bistriţa, cu pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare, stabilită prin sentinţa penală nr. 183 din 11 februarie 1997, a Judecătoriei Bistriţa, prin care au fost contopite pedepsele de un an şi 4 luni închisoare, aplicate prin sentinţa penală nr. 253 din 19 septembrie 1996, a Judecătoriei Beclean şi pedeapsa rezultantă de un an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 254 din 19 septembrie 1996, a Judecătoriei Becleni.
Din pedeapsa aplicată, s-a dedus perioada executată de la 5 mai 1996, până la 27 iunie 1997 şi de la 21 septembrie 1998, până la 22 ianuarie 1999 iar restul până la un an şi 10 luni închisoare a fost executat de la 21 septembrie 1998, până la 28 mai 1999.
Din cele mai sus-arătate rezultă că inculpatul a comis infracţiunea dedusă judecăţii în cauza de faţă (20 decembrie 1999) după ce pedeapsa de un an şi 10 luni închisoare, la care s-a făcut referire era executată.
În această situaţie prima instanţă, respectiv Judecătoria Beclean, atunci când a judecat şi condamnat pe inculpat, pentru infracţiunea cu care a fost investită avea obligaţia să constate că erau incidente dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi prin urmare să reţină în sarcina acestuia şi starea de recidivă postexecutorie alături de starea de recidivă postcondamnatorie.
Potrivit art. 861 C. pen., instanţa poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, printre altele, dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepţia cazului în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 38 C. pen.
Întrucât din fişa de cazier şi hotărârile judecătoreşti ce privesc pe inculpat, rezultă fără echivoc că acesta anterior săvârşirii faptei din cauza de faţă a mai fost condamnat la o pedeapsă cu închisoare mai are de un an, este evident că nu era îndeplinită nici una din condiţiile, prevăzute de art. 861 C. pen. şi pe cale de consecinţă, pentru pedeapsa aplicată nu se putea dispune suspendarea condiţionată sub supraveghere.
Pentru considerentele mai sus arătate urmează a se constata că, recursul în anulare declarat în cauză este fondat sub aspectul ambelor critici, motiv pentru care va fi admis în sensul că se va casa hotărârea atacată, cu privire la nereţinerea în sarcina inculpatului şi a dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), cât şi la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 861 C. pen., privind modalitatea de executare a pedepsei aplicate, în sensul înlăturării acestui text de lege, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 3 ani închisoare, prin privare de libertate, astfel cum se va dispune prin dispozitivul prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 286 din 27 decembrie 2001, a Judecătoriei Beclean, privind pe inculpatul K.I.
Casează hotărârea atacată, cu privire la omisiunea reţinerii dispoziţiilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la alicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Face în cauză aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi înlătură aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen., inculpatul urmând să execute pedeapsa aplicată, prin privare de libertate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul executat.
Onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2346/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2348/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs → |
|---|
