CSJ. Decizia nr. 2343/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2343/2003
Dosar nr. 5245/2002
Şedinţa publică din 20 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 51 din 5 martie 2002 Tribunalul Mureş a dispus respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului C.V. din infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. şi în baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului C.V. în infracţiunea incriminată de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174, şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 raportat la art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen., inculpatul C.V. a fost condamnat la pedeapsa principală de 5 ani închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., s-a dispus în baza art. 71 C. pen., interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), s-a scăzut din pedeapsa astfel aplicată perioada executată de inculpat în baza mandatului de executare nr. 1572 din 20 mai 1999 emisă de Judecătoria Tg. Mureş, respectiv detenţia scursă între 13 octombrie 1999 – 14 aprilie 2001.
Tribunalul Mureş a constatat că părţile vătămate B.I. şi Spitalul Clinic jud. Mureş nu s-au constituit părţi civile în cauză, deoarece au fost despăgubite de inculpat.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la acesta a cuţitului care a servit la săvârşirea infracţiunii, obiect ridicat de la locul faptei şi înaintat Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureş, s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Tribunalul Mureş reinvestit cu soluţionarea prezentei cauze a reţinut că:
Prin sentinţa penală nr. 1121/1998 a Judecătoriei Tg. Mureş inculpatul C.V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani şi 3 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii incriminate de dispoziţiile art. 182 alin. (1) C. pen., s-a constatat că partea vătămată B.I. nu a formulat pretenţii civile în cauză, că partea civilă Spitalul Clinic Jud. Mureş a fost despăgubită cu suma de 643.323 lei, şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Prin Decizia penală nr. 42 din 14 ianuarie 1999 a Tribunalului Mureş s-a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale anterior menţionate, iar prin Decizia penală nr. 213/1999 a Curţii de Apel Tg. Mureş s-a respins şi recursul promovat de inculpat în această cauză.
Instanţele de control judiciar, respectiv Tribunalul Mureş şi Curtea de Apel Tg. Mureş au reţinut că, în cauza de faţă existau elemente care impuneau schimbarea încadrării juridice a faptei reţinută în sarcina inculpatului C.V. într-o infracţiune mai gravă, dar că în căile de atac ale inculpatului nu se putea proceda la agravarea situaţiei acestuia, fapt ce a determinat pronunţarea deciziilor penale anterioare prin care s-au respins ca nefondate căile de atac promovate de inculpat.
Prin Decizia nr. 2924 din 22 iunie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, s-a admis recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1121/1998 a Judecătoriei Tg. Mureş, deciziei penale nr. 42/1999 a Tribunalului Mureş şi deciziei penale nr. 213/1999 a Curţii de Apel Tg. Mureş, hotărâri ce au fost casate cu privire la încadrarea juridică a faptei comisă de inculpat şi în baza art. 334 C. proc. pen., s-a operat schimbarea încadrării juridice a faptei reţinute în sarcina inculpatului din infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 200 C. pen., raportat la art. 174 C. pen. Prin Decizia Curţii Supreme de Justiţie s-a dispus ca Tribunalul Mureş să procedeze la o nouă instrumentare a cauzei.
Tribunalul Mureş a reţinut că inculpatul a consumat în ziua de 25 februarie 1997 în mai multe rânduri băuturi alcoolice la barul B.R. din satul Corunca.
Observând că partea vătămată B.I., după ce a băut 50 ml vodcă a părăsit localul, l-a urmărit şi invocând un conflict anterior cu acesta, i-a aplicat 3 lovituri de cuţit, două în braţe, iar una în abdomen.
Partea vătămată a revenit în bar, acordându-i-se primul ajutor şi fiind anunţate salvarea şi organele de poliţie. În acest timp inculpatul a fost dezarmat de cetăţenii aflaţi în apropiere.
Certificatul medico-legal nr. 1120 din 20 martie 1997 relevă un politraumatism prin agresiune cu armă albă: plagă penetrantă abdominală, la intervenţia chirurgicală efectuată în regim de urgenţă constatându-se un hemiperitoneu prin plagă gastrică transfixiantă.
Raportul de expertiză medico-legală atestă că leziunile produse au pus în primejdie viaţa victimei.
Declaraţiile inculpatului au fost inconstante şi contradictorii, el oferind variante ale săvârşirii faptei care nu îşi au corespondent în ansamblul probator.
Cert este că partea vătămată nu l-a provocat, aşa cum a încercat inculpatul să se apere. De altfel, el însuşi susţine că, deşi anterior conflictului ar fi fost lovit de partea vătămată cu un tac, acţiunea agresivă nu a fost de natură să-i determine modificări ale psihicului. Într-o declaraţie dată, el susţine că în urmă cu mult timp înainte de data faptei ar fi fost lovit în cap de partea vătămată şi că acest lucru ar fi determinat reacţia sa agresivă faţă de acesta. Evident, că timpul scurs de la data pretinsei violenţe nu poate determina reţinerea în favoarea sa, a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Împotriva acestei sentinţe inculpatul a formulat apel, solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., iar în subsidiar reducerea cuantumului pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 145/A din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş, secţia penală, s-a respins apelul inculpatului ca nefondat.
Nemulţumit de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs pe care l-a înaintat Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
În esenţă, el solicită ca motiv principal schimbarea încadrării juridice dată faptei în infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., cu reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen., iar în subsidiar redozarea pedepsei în sensul reducerii sale prin aplicarea art. 76 alin. (2) C. pen.
Recursul declarat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Cu privire la primul motiv de recurs se reţine din probele administrate, că inculpatul a aplicat 3 lovituri cu cuţitul, din care una într-o regiune anatomică unde sunt situate organe vitale abdomen, cu mare intensitate, producând o lezare majoră a peritoneului, necesitând o intervenţie chirurgicală urgentă care a salvat viaţa persoanei vătămate. Lovitura aplicată a fost de natură să pună în primejdie viaţa victimei şi a creat o leziune care a fost de natură în absenţa unei intervenţii chirurgicale, să producă moartea.
Aşadar, din moment ce lovitura a fost aplicată cu intensitate, cu un instrument vulnerabil apt să producă rezultatul letal, se impune concluzia că inculpatul a intenţionat să ucidă victima şi nu doar să-i producă vătămări corporale.
În aceste condiţii apare evident că fapta comisă de inculpat întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor şi nu pe cele ale infracţiunii de vătămare corporală gravă.
Nu se impune de asemenea, reţinerea circumstanţei atenuante a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen.
Probele administrate contrazic reţinerea acestui text.
Inculpatul inconstant şi oscilant invocă, succesiv două situaţii în sprijinul acestui motiv de recurs.
Prima se referă la un presupus conflict cu partea vătămată care l-ar fi agresat grav (fractură craniană) în anul 1996.
Inculpatul a fost internat, într-adevăr, în perioada 20 iunie – 1 iulie 1996 la Clinica de neurochirurgie Tg. Mureş cu diagnosticul fractură craniană, cauzată de o cădere accidentală şi nu de o agresiune comisă de o altă persoană.
Chiar dacă ar fi fost lovit de partea vătămată, nu putea invoca, după 8 luni de zile, producerea unei modificări psihice de natură să justifice reacţia lui violentă.
O a doua situaţie se referă la ziua faptei, când, anterior conflictului, susţine că ar fi fost lovit cu un tac de partea vătămată. El a plecat însă din local, a revenit după câteva ore şi menţionează în mod expres că incidentul nu l-a tulburat şi nici nu a reacţionat atunci. În mod surprinzător, după ce a revenit în bar, l-a aşteptat pe partea vătămată, pe care l-a lovit cu cuţitul în stradă, în faţa localului.
Este evident, că faţă de situaţia invocată de inculpat, nu se pot reţine în favoarea acestuia dispoziţiile art. 73 lit. )b C. pen.
Referitor la pedeapsa aplicată, Curtea constată că instanţele au făcut o judicioasă evaluare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), reţinând în favoarea sa dispoziţiile art. 74, şi art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) C. pen., coborând pedeapsa sub minimul special, astfel că şi cel de-al doilea motiv de recurs urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 145 A din 30 octombrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 octombrie 1999, la 11 aprilie 2001.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2342/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 2344/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
