CSJ. Decizia nr. 2364/2003. Penal. Art.197 alin.3, 211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2364/2003
Dosar nr. 487/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Cluj prin sentinţa penală nr. 160 din 2 aprilie 2002 l-a condamnat pe inculpatul N.F.A.;
- pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 8 ani închisoare;
- pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., la 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea acestor pedepse şi executarea pedepsei mai grele de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen.
Inculpatului i s-au interzis drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe timpul şi în condiţiile art. 71 C. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, respingându-se cererea de revocare a arestării preventive formulată de acesta şi s-a computat din durata pedepsei timpul reţinerii şi arestului preventiv, cu începere din data de 25 septembrie 2001 şi până la zi.
S-a confiscat de la inculpat suma de 32.000 lei.
S-a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile în cauză.
Inculpatul a fost obligat să plătească statului 2.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţând soluţia de mai sus prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul N.F.A., în dimineaţa zilei de 25 septembrie 2001, însoţit de martorul F.I., cu care consumase băuturi alcoolice în cursul nopţii precedente, s-a deplasat la Şcoala generală nr. 6 din Cluj-Napoca, unde a ameninţat mai multe părţi vătămate cu bătaia în scopul obţinerii de bani de la acestea, luând sumele de 12.000 lei, respectiv 20.000 lei de la două dintre ele, precum şi un lănţişor de aur.
După aceasta, inculpatul s-a apropiat de un grup format din mai mulţi elevi, între care se afla şi partea vătămată C.I., în vârstă de 14 ani, pe care ameninţând-o cu bătaia, a condus-o până la liziera pădurii Făget din apropierea şcolii, unde a întreţinut relaţii sexuale cu ea.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, inculpatul N.F.A., solicitând admiterea sa şi părţile vătămate C.I., B.D., M.A. şi L.D.
Prin Decizia penală nr. 318 din 27 noiembrie, iar ale părţilor vătămate, ca inadmisibile.
Împotriva deciziei penale sus menţionate, au declarat recurs inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice în art. 198 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), achitarea pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, şi părţile vătămate.
Recursul inculpatului N.F.A. este nefondat, iar ale părţilor vătămate L.D., R.V.P., M.A.C. şi C.I. sunt inadmisibile.
Cu privire la recursul inculpatului, din examinarea cauzei rezultă că instanţa a reţinut în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului în săvârşirea faptelor.
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen., infracţiunea de tâlhărie constă, între altele, în furtul săvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţări.
Inculpatul prin atitudinea sa, lovind cu palmele pe minorul S.K. a înfrânt voinţa părţilor vătămate, determinându-le să-i dea sumele de bani şi un lănţişor de aur, ceea ce constituie o ameninţare în accepţiunea textului de lege menţionat, de natură să întregească latura obiectivă a infracţiunii de tâlhărie.
Referitor la infracţiunea de viol comisă, se constată că fapta inculpatului de a avea un raport sexual prin constrângere cu partea vătămată care nu a împlinit vârsta de 15 ani, constituie infracţiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen.
Infracţiunea de raport sexual cu o minoră, prevăzută de art. 198 C. pen., se comite în aceleaşi modalităţi agravante ca şi infracţiunea de viol, cu excepţia agravantei care se referă la săvârşirea infracţiunii prin constrângere, prevăzută de art. 197 alin. (1) C. pen.
Conform declaraţiilor părţii vătămate C.I., inculpatul a tras-o de mână către intrarea pădurii şi că i-a strigat să o lase în pace, însă acesta ţinând-o cu putere de mânecă, a ajutat-o să se dezbrace, pentru că în caz contrar o va bate, după care timp de circa 15-20 minute a întreţinut raport sexual.
Expertiza medico-legală efectuată în cauză a arătat că partea vătămată prezintă o echimoză violacee, ceea ce confirmă declaraţiile sale şi ale martorilor audiaţi, potrivit cărora a fost luată cu forţa şi strânsă de braţ de inculpat.
Totodată, se constată că instanţa a individualizat în mod just pedeapsa în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), evaluând în mod corect situaţia de fapt pe baza probelor administrate în cauză, astfel că pedeapsa de 10 ani este corespunzătoare şi nu sunt temeiuri de reducere.
Criticile fiind aşadar nemotivate şi cum din oficiu nu se constată alte motive care ar putea fi luate în considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Din pedeapsa aplicată se va deduce perioada executată.
În ceea ce priveşte recursurile părţii vătămate, se constată că potrivit art. 3852 C. proc. pen., pot face recurs persoanele arătate în art. 362 din acelaşi cod, care se aplică corespunzător. Or, potrivit art. 362 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., părţile vătămate pot face apel numai în cauzele în care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă, ceea ce nu este cazul, astfel că recursurile declarate sunt inadmisibile, dispunându-se conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul N.F.A. împotriva deciziei penale nr. 318 din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului N.F.A. perioada arestării preventive de la 25 septembrie 2001 la 21 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Respinge recursurile părţilor vătămate L.D., R.V.P., M.C.A. şi C.I. împotriva deciziei penale sus-menţionată, ca inadmisibile.
Obligă recurentele părţi vătămate la câte 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2363/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2365/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
