CSJ. Decizia nr. 2367/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2367/2003
Dosar nr. 787/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 458 din 30 octombrie 2002, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpatul C.I., la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (fapta din 7 iunie 2002).
A fost condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă de un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) C. pen., din Decretul 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-au contopit pedepsele aplicate şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni, sporită cu 5 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., s-a dispus revocarea restului de pedeapsă rămas neexecutat de 474 zile închisoare, din pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 2419 din 18 octombrie 1999 a Judecătoriei Galaţi, rest de pedeapsă ce s-a dispus a fi contopit cu pedeapsa rezultantă aplicată prin sentinţa apelată, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 5 ani şi 10 luni închisoare, sporită la 6 ani şi 6 luni închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că partea vătămată L.E. nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 300.000 lei, dobândită prin săvârşirea infracţiunii şi care nu a servit la despăgubirea părţii vătămate L.E.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt, pe baza probelor administrate.
În seara zilei de 7 iunie 2002, inculpatul C.I. s-a întâlnit cu martorul M.C.G. şi împreună au consumat băuturi alcoolice în mai multe baruri din Galaţi.
În jurul orelor 2,00 inculpatul şi martorul M.C.G. au solicitat părţii vătămate L.E. să-l transporte cu taxiul în satul Fileşti. Inculpatul a ocupat locul din dreapta faţă, iar martorul s-a aşezat pe bancheta din spate. Fiind în stare avansată de ebrietate, martorul M.C.G. a adormit.
În momentul în care au ajuns în satul Fileşti, inculpatul C.I. i-a solicitat părţii vătămate să se deplaseze cu taxiul într-o zonă mai întunecoasă, unde nu mai erau case.
Când au ajuns la locul indicat de inculpat, partea vătămată i-a cerut acestuia să plătească contravaloarea cursei.
Inculpatul i-a răspuns că nu are bani şi totodată i-a cerut părţii vătămate să stingă farurile şi să oprească staţia.
Partea vătămată L.E. a dat curs solicitării inculpatului, dar în acelaşi timp a insistat ca acesta să achite călătoria.
Drept răspuns, inculpatul C.I. a îmbrâncit-o pe partea vătămată şi i-a cerut banii pe care-i avea asupra ei.
Fiindu-i teamă, partea vătămată i-a dat toţi banii pe care-i avea asupra ei, respectiv, suma de 270.000 lei.
Inculpatul a împins peste bord pe partea vătămată şi i-a sustras şi telefonul mobil, pe care-l avea prins la curea.
În continuare, inculpatul a scos cheile din contactul maşinii şi i-a cerut părţii vătămate să-l lase să conducă taxiul până în Galaţi şi întrucât acesta nu a fost de acord a ameninţat-o cu acte de violenţă.
Inculpatul a condus autoturismul o porţiune de drum, după care l-a oprit, pentru că martorului i se făcuse rău.
Profitând de acest moment, partea vătămată a vrut să scoată cheile din contact, dar a fost lovit cu palma peste faţă de inculpat.
Inculpatul a aruncat pe geam atât, staţia de emisie recepţie, cât şi aparatul de taxat care se afla la bordul maşinii.
Imediat, inculpatul a pornit maşina şi a plecat în viteză, dar datorită faptului că nu poseda carnet de conducere a intrat cu maşina în bordura trotuarului.
Urmare impactului, inculpatul a coborât pentru a vedea ce s-a întâmplat, martorul a coborât să vomite, iar inculpatul profitând de situaţie a pornit autoturismul şi a plecat.
Ulterior, pe drumul spre casă, inculpatul a fost prins de un echipaj de poliţie, fiind găsită asupra sa suma de 120.000 lei şi telefonul mobil.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a criticat pedeapsa aplicată.
Prin Decizia penală nr. 26 din 21 ianuarie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, reţinându-se în motivare că la individualizarea pedepsei s-au respectat dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În termen legal, împotriva hotărârilor, de mai sus, a declarat recurs inculpatul care a susţinut că pedeapsa aplicată este mare, solicitând reducerea ei.
Critica va fi analizată în raport de cazul de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se însă că, recursul este nefondat.
În contextul comiterii unei infracţiuni grave, complexe şi calificate, aşa cum este infracţiunea de tâlhărie reţinută în sarcina sa, inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare, situată aproape de limita minimă legală.
Desigur, în operaţiunea de individualizare judiciară, recurentului inculpat i s-au aplicat corect două sporuri având temeiuri juridice diferite.
Mai întâi, urmare a contopirii pedepselor aplicate unor fapte concurente, pedeapsa rezultantă a fost majorată cu un spor de 4 luni.
Apoi, efectuându-se o altă contopire, de această dată, în baza dispoziţiilor art. 39 alin. (2) C. pen., atrasă de starea de recidivă postcondamnatorie pedepsei rezultante de 5 ani şi 10 luni, i s-a adăugat un spor de 8 luni închisoare, aşa încât, în final, recurentul inculpat urmează să execute o pedeapsă de 6 ani şi 6 luni închisoare.
În acest context, pedeapsa aplicată recurentului inculpat este nu numai legală dar şi proporţionată pericolului social al faptelor comise, al stării de recidivă.
Aşadar, fiind respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) nu se constată motive care să justifice o coborâre a pedepsei la limita minimă legală, sau sub această limită şi în consecinţă, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge, ca nefondat.
Potrivit art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată detenţia preventivă, la zi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.I., împotriva deciziei penale nr. 26 din 21 ianuarie 2003, a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 8 iunie 2002, la 21 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2365/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2368/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
