CSJ. Decizia nr. 2375/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2375/2003
Dosar nr. 41/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 324 din 20 august 2002, pronunţată de Tribunalul Prahova, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul C.M., împotriva sentinţei penale nr. 1399 din 15 mai 2001, a Judecătoriei Ploieşti, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 1040 din 20 septembrie 2001, a Tribunalului Prahova şi rămasă definitivă, prin Decizia penală nr. 1387 din 12 decembrie 2001, a Curţii de Apel Ploieşti, prin care a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 1399 din 15 mai 2001, a Judecătoriei Ploieşti, C.M. a fost condamnat în baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 7 ani închisoare şi în baza art. 239 alin. (1) şi (2) C. pen., la 5 ani închisoare, dispunându-se să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.
Tribunalul Prahova, prin Decizia penală 1040 din 20 septembrie 2001, a majorat pedeapsa aplicată condamnatului, pentru tâlhărie la 9 ani închisoare şi la 6 ani pedeapsa, pentru ultraj, dispunându-se că acesta să execute pedeapsa de 9 ani.
Prin Decizia penală nr. 1387 din 12 decembrie 2001, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de C.M.
Prin cererea de revizuire, condamnatul a cerut readministrarea probatoriului şi reaudierea unor noi martori, aşa încât, instanţa de fond a apreciat că aceste motive nu constituie în sensul art. 394 lit. a) C. proc. pen., fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, condamnatul a declarat în termen legal apel, susţinând că nu se face vinovat de săvârşirea faptelor reţinute în sarcina sa, iar în urma readministrării probelor s-ar ajunge la convingerea că se impune achitarea sa.
Prin Decizia penală nr. 562 din 4 decembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a respins, ca nefondat, apelul condamnatului, cu motivarea că probele solicitate au fost administrate iar cererile formulate nu se încadrează în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
În termen legal, împotriva hotărârilor, de mai sus, a declarat recurs condamnatul, care a reiterat motivele anterioare, susţinând că este nevinovat şi se impune readministrarea probelor, pentru a se pronunţa o soluţie de achitare.
Critica urmează a fi examinată în raport de cazul de casare, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se însă că recursul este nefondat.
Instituţia juridică a revizuirii, aşa cum este reglementată de dispoziţiile procedurii penale, este o cale de atac extraordinară care se exercită în condiţii şi cazuri strict şi expres reglementate de lege.
Motivele invocate în cuprinsul cererii nu se încadrează în cazurile stabilite imperativ de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Audierea sau reaudierea unor martori se poate solicita şi aproba în cadrul judecăţii în fond şi apel a cauzei şi în unele situaţii în recurs.
Pe cale de consecinţă, în mod legal instanţele au pronunţat o soluţie de respingere a cererii de revizuire şi respectiv, de menţinere a acestei soluţii atâta timp cât, nu sunt realizate condiţiile legii, pentru revizuirea unei hotărâri definitive.
Pentru aceleaşi, motive critica formulată în recurs este nefondată şi recursul declarat de condamnat se va respinge în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul C.M., împotriva deciziei penale nr. 562 din 4 decembrie 2002, a Curţii de Apel Ploieşti, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2374/2003. Penal. Art.354 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2376/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
