CSJ. Decizia nr. 2373/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2373/2003
Dosar nr. 188/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Deliberând asupra recursului de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 924 din 3 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, au fost condamnaţi inculpaţii:
1. I.S., după cum urmează:
- în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 la 11 ani şi 6 luni închisoare;
- în baza art. 279 alin. (1) C. pen., la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 11 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a scăzut din pedeapsă perioada arestării preventive de la 14 martie 2002, la zi.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a confiscat de la inculpat suma de 1.500.000 lei.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-au confiscat de la inculpat 3,70 gr heroină şi 210 comprimate metadonă.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., s-a confiscat de asemenea de la inculpat un pistol gaze, calibru 9 mm, 8 cartuşe 9 mm şi 3 tuburi goale cartuş 9 mm.
2. R.F.R., la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen.
În baza art. 110, raportat la art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 2 ani.
În baza art. 359 C. proc. pen., s-au pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen.
S-a constatat că inculpata a fost arestată preventiv în perioada 14 martie 2002, 10 iulie 2002.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
La data de 14 martie 2002 inculpatul I.S. a vândut cu 1.500.000 lei inculpatei R.F.R. 5 doze de heroină, fiind surprinşi de poliţie după ce inculpatul primise bani şi se pregătea să predea drogurile coinculpatei.
Cu ocazia percheziţiei efectuate la locuinţa inculpatului I.S. s-au găsit 240 comprimate de metadonă, un pistol calibru 9 mm şi muniţia aferentă.
Prin Decizia penală nr. 794 din 4 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a admis apelurile declarate împotriva sentinţei de Parchetul de pe lângă Tribunalului Bucureşti şi de inculpatul I.S. şi a desfiinţat în parte hotărârea atacată.
Rejudecând a repus în individualitatea lor pedepsele aplicate pentru fiecare infracţiune comisă şi a redus la 10 ani închisoare pedeapsa aplicată, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 şi a aplicat inculpatului pentru această infracţiune pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a dedus la zi arestarea preventivă.
Instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt şi încadrarea juridică au fost corect stabilite, fiind întemeiată susţinerea inculpatului I.S. că drogurile erau destinate consumului propriu.
S-a apreciat însă că pedeapsa aplicată inculpatului, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este prea severă şi de asemenea s-a constatat, că nelegal prima instanţă nu a aplicat inculpatului I.S., pentru această infracţiune pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi.
Inculpatul I.S. a declarat recurs susţinând că s-a dat faptei o încadrare juridică greşită, deoarece drogurile erau destinate consumului propriu.
În subsidiar s-a solicitat reducerea pedepsei prin reţinerea de circumstanţe atenuante, conform art. 74 C. pen.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi respectiv 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Din analiza materialului probator aflat la dosar rezultă că situaţia de fapt şi implicit încadrarea juridică au fost corect stabilite în cauză.
Astfel din procesul verbal de la fila 6 dosar urmărire penală, rezultă cu certitudine faptul că inculpata R.F.R. a fost văzută de lucrătorii de poliţie, care supravegheau intersecţia Bd. Mărăşeşti, str. Şerban Vodă, aşteptând pe cineva, timp în care a numărat o sumă de bani. La scurt timp a venit şi inculpatul şi amândoi s-au deplasat în spatele blocului de pe Bd. Mărăşeşti, fiind urmăriţi de poliţişti, care au văzut când R.F.R. i-a dat suma de bani inculpatului şi care au intervenit imobilizându-i pe cei doi, ocazie cu care în mâna inculpatului s-a găsit suma de 1.500.000 lei. De asemenea pe jos, între cei doi inculpaţi au fost găsite 5 pliculeţe cu o substanţă ce s-a dovedit ulterior, prin analizele de laborator, că este heroină. Ambii inculpaţi au arătat că drogurile au fost aruncate pe jos de I.S., când au apărut poliţiştii.
Aceste aspecte sunt confirmate de martorul U.I.C., care a asistat la prinderea inculpaţilor în flagrant.
Susţinerea inculpatului că s-a dat faptei o greşită încadrare juridică, deoarece nu ar fi vândut drogurile inculpatei R.F.R., cu care întreţinea relaţii de concubinaj, ci urma să le consume împreună cu aceasta, aşa cum au făcut şi altă dată, nu poate fi avută în vedere.
Astfel pe de o parte, declaraţiile celor doi inculpaţi în acest sens date în faţa instanţei sunt în totală contradicţie cu celelalte probe administrate în cauză, inclusiv cu cele afirmate de cei doi inculpaţi pe parcursul urmăririi penale. Aşa fiind, întemeiat susţinerile inculpaţilor din faza de cercetare judecătorească au fost înlăturate ca nesincere.
Pe de altă parte se impune precizarea, că pentru existenţa infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este lipsit de relevanţă modul în care sunt dobândite substanţele stupefiante şi dacă furnizarea de droguri altei persoane se face cu titlu oneros sau gratuit, esenţial pentru existenţa infracţiunii în încadrarea juridică menţionată fiind faptul că inculpatul furnizând heroină coinculpatei R.F.R. a efectuat operaţiuni cu substanţe stupefiante.
Ca atare se constată că încadrarea juridică dată faptei este corectă.
Este de asemenea neîntemeiat motivul de recurs vizând greşita individualizare a pedepsei.
Se constată astfel că pedeapsa, astfel cum a fost redusă în apel, se situează la limita minimă, prevăzută de lege, în condiţiile în care inculpatul a furnizat droguri de mare risc unei persoane minore, ceea ce conferă faptei o gravitate deosebită. Se apreciază de asemenea că din actele dosarului nu rezultă existenţa vreunei împrejurări care să justifice reţinerea unor circumstanţe atenuante, conform art. 74 C. pen., simplul fapt că inculpatul nu are antecedente penale nefiind suficient, pentru a atrage reducerea pedepsei sub limita minimă, prevăzută de lege.
Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă nici existenţa vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, în recursul inculpatului, Curtea va respinge recursul ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul I.S. împotriva deciziei penale nr. 794 din 4 decembrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 14 martie 2002, la 21 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2372/2003. Penal. Art.329 alin.1 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2374/2003. Penal. Art.354 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
