CSJ. Decizia nr. 2436/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2436/2003
Dosar nr. 1239/2003
Şedinţa publică din 23 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 480 din 24 septembrie 2002, Tribunalul Iaşi, a condamnat pe inculpatul M.M. la 7 ani şi 8 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă M.C. şi în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile M.C. suma de 20.000.000 lei daune materiale şi 10.000.000 lei daune morale.
În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi, suma de 3.298.779 lei cheltuieli de spitalizare ale părţii civile M.C., iar părţii civile Serviciul de Ambulanţă Iaşi suma de 97,20 dolari S.U.A. sau contravaloarea în lei, calculată în raport de cursul oficial de la data executării hotărârii, sumă ce reprezintă cheltuieli cu transportul victimei la spital.
În baza art. 193 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile M.C. suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
În baza art. 191 C. proc. pen., a mai fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei onorariu avocat oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiţiei.
S-a reţinut că, în ziua de 9 octombrie 2001, în timp ce se afla într-un loc public, inculpatul care este cioban, a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri în zona capului cu un obiect contondent, provocându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.
Conflictul dintre inculpat şi partea vătămată M.C. a fost observat de martorii I.V. şi I.I., ultimul încercând să-i despartă, însă a fost muşcat de câinele inculpatului. Tatăl său, I.V. a reuşit să ia parul din mâna inculpatului şi i-a acordat ajutor părţii vătămate, care ulterior a fost transportat la spital, unde a beneficiat de îngrijiri medicale.
Urmarea loviturilor aplicate de inculpat, partea vătămată a suferit contuzie cerebrală medie difuză cu hematom intercerebral temporo-occipital, fractură disjuncţie lamdoidiană, leziuni care i-au pus în primejdie viaţa şi pentru a căror vindecare a necesitat 50-55 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul, care a invocat împrejurarea că din probele dosarului nu rezultă vinovăţia sa, partea vătămată suferind leziunile într-un conflict anterior, iar pedeapsa de 7 ani aplicată este prea aspră, motivat de împrejurările de fapt şi circumstanţele personale.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 48 din 11 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de după data de 24 septembrie 2002 şi l-a obligat pe apelant să plătească statului 400.000 lei cheltuieli judiciare şi părţii civile M.C. suma de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul M.M., care prin apărătorul său a solicitat reducerea pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă.
Recursul este nefondat.
Conform art. 52 C. pen., pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului în scopul prevenirii săvârşirii de infracţiuni, iar potrivit art. 72 din acelaşi cod, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale ale Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, în cauză, se constată că instanţa de fond, la dozarea pedepsei, a avut în vedere pe lângă pericolul social al faptei, atât împrejurările în care aceasta s-a comis, dar şi datele referitoare la persoana inculpatului, care nu are antecedente penale, aspecte care se regăsesc în cuantumul pedepsei aplicate.
Aşa fiind, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că prima instanţă a făcut o justă individualizare a pedepsei, încât recursul, bazat pe reiterarea aceleiaşi critici, apare ca nefondat şi va fi respins, ca atare.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, la zi.
Văzând şi dispoziţiile referitoare la reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare făcute de stat, inclusiv, avansarea către stat a onorariului pentru apărătorul din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 48 din 11 februarie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 5 decembrie 2000, la 23 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2435/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 2438/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
