CSJ. Decizia nr. 2639/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2639/2003
Dosar nr. 2657/2002
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarel:
Prin sentinţa penală nr. 195 din 3 aprilie 2002, Tribunalul Dolj a condamnat pe inculpatul minor M.M. la:
- 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi urm. C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedeapsa aplicată s-a dedus timpul arestării preventive de la 16 noiembrie 2001, la zi.
Prin aceeaşi hotărâre, inculpatul a fost obligat să plătească, în solidar cu partea responsabilă civilmente, suma de 300 dolari S.U.A., ori echivalentul în lei la data executării, către partea vătămată Z.V.
Diferit, inculpatul a fost obligat, în aceleaşi condiţii de solidaritate să plătească statului suma de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În dimineţa zilei de 13 octombrie 2001, inculpatul, minor la acea dată, s-a deplasat la complexul comercial B. pentru a vedea cât costă o pereche de pantofi tip sport.
În magazin se afla şi partea vătămată Z.V. În timp ce aceasta cumpăra un produs, inculpatul a văzut că aceasta are asupra sa o importantă sumă de bani, împrejurare în care a luat hotărârea de a o urmări şi deposeda de bani.
La plecare, inculpatul a urmărit partea vătămată până în scara blocului din Piaţa Gării şi în timp ce aceasta urca scările s-a repezit la ea, i-a smuls borseta din mână, după care a fugit în str. Rocadă, intrând în scara unui bloc.
Verificând conţinutul borsetei, inculpatul a constatat că în aceasta se găseau 1000 dolari S.U.A., 28.000 lei, o brăţară din aur de 13 gr. şi alte bunuri personale.
După ce a luat banii şi brăţara, inculpatul a aruncat borseta sustrasă într-o gură de canalizare.
Sumele sustrase inculpatul le-a cheltuit ulterior, iar brăţara din aur a amanetat-o la casa de amanet SC A.C. SRL.
Prejudiciul total cauzat prin fapta comisă de inculpat este 37.000.000 lei şi este nerecuperat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul M.M. pe care a criticat-o cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră ca fiind prea severă, solicitând reducerea ei.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 217 din 23 mai 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat cu motivarea că „Având în vedere condiţiile concrete în care a fost săvârşită fapta, respectiv urmărirea părţii vătămate şi deposedarea acesteia prin violenţă, de borseta în care se aflau mari sume de bani în lei şi valută, valoarea mare a prejudiciului, Curtea apreciază că pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenţie, la minim special prevăzut de lege pentru această infracţiune, respectă dispoziţiile prevăzute de art. 72 şi urm. C. pen., raportate la speţă şi este în măsură să realizeze finalitatea dispoziţilor art. 52 C. pen.”
Decizia Curţii de Apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul M.M. pe care a criticat-o pentru acelaşi motiv invocat şi la judecata în apel şi anume greşita individualizare a pedepsei pe care o consideră ca fiind prea severă, solicitând reducerea acesteia.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că instanţele de fond şi apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele administrate în cauză, şi are încadrată fapta în textele de lege corespunzătoare, pentru care au aplicat inculpatului o pedeapsă just individualizată.
La dozarea pedepsei, situată la limita minimă a textului de lege incriminator, cu respectarea prevederilor legale privind tratamentul sancţionator aplicabil minorilor, instanţele au ţinut seama în egală măsură atât de pericolul social al faptei comisă, cât şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv buna comportare avută anterior şi poziţia sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, fără însă ca acestea, în context cu pericolul social ridicat al faptei, să poată fi reţinute drept circumstanţe atenuante, singurele în măsură să conducă la reducerea pedepsei sub limita minimă prevăzută de textul de lege incriminator.
Faţă de cele arătate, constatând că pedeapsa aplicată inculpatului nu este susceptibilă de critici atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în raport cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul M.M. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 217 din 23 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 16 noiembrie 2001, la 3 iunie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat, în solidar cu părţile responsabile civilmente M.M. şi M.A., la plata sumei de 1.300.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2638/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2640/2003. Penal → |
|---|
