CSJ. Decizia nr. 2641/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2641/2003
Dosar nr. 1184/2003
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 968 din 24 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat, pe inculpatul A.H.Ş. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi art. 21 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pe latură civilă, în baza art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 348 din acelaşi cod, s-a constatat că prejudiciul adus părţii vătămate M.M. a fost acoperit prin restituire în natură şi s-a luat act că aceasta nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În seara zilei de 1 august 2002, aflat, împreună cu un cunoscut, în zona unor staţii pentru transportul în comun situate în perimetrul Piaţa Romană din Bucureşti, inculpatul a sesizat că o fată care aştepta un autobuz, purta o convorbire telefonică la un aparat celular şi, ca atare, s-a hotărât să o deposedeze de acel bun.
În consecinţă, cei doi s-au îmbarcat în autobuzul liniei 331 în care urcase şi fata, au urmărit-o şi au coborât după aceasta.
Pe strada Jiului din sectorul 1 al Capitalei, după ce inculpatul şi prietenul lui au văzut că fata îşi introdusese telefonul mobil în geantă, au ajuns-o din urmă, au lovit-o şi au imobilizat-o, iar când M.M. a căzut la pământ, i-au smuls din mâini geanta şi au fugit. B.M., agent de pază aflat în trecere prin zonă, văzând cele întâmplate, i-a urmărit pe fugari şi la un moment dat l-a prins pe inculpat, geanta găsindu-se asupra lui.
Raportul de expertiză medico-legală a înscris că M.M. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu corpuri dure şi au necesitat pentru vindecare, 1-2 zile de îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, motivul invocat fiind netemeinicia pedepsei aplicate atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare, sens în care a solicitat dispunerea suspendării condiţionate a executării ei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 96 din 26 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanţe.
Nemulţumit şi de Decizia pronunţată în apel, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, şi în această cale de atac el solicitând reducerea ei.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Pe de altă parte, art. 52 C. pen., stipulează că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Ca atare, se reţine că procedând la stabilirea pedepsei de 7 ani închisoare, deci orientată spre minimul special, instanţa a considerat pericolul social grav al faptei, infracţiunea fiind săvârşită în forme agravante, respectiv în timpul nopţii şi într-un loc public, de două persoane împreună, consecinţele acesteia în ce priveşte integritatea fizică şi asupra patrimoniului persoanei vătămate, dar şi datele ce caracterizau persoana inculpatului, sincer pe parcursul fazelor procesului penal.
Executarea pedepsei în regim de privare de libertate, corespunde şi scopului, astfel cum este prevăzut în art. 52 C. pen.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.H.Ş. împotriva deciziei penale nr. 96 din 26 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 2 august 2002, la 3 iunie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2640/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2642/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
