CSJ. Decizia nr. 2638/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2638/2003
Dosar nr. 2583/2002
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 111 din 18 aprilie 2002, Tribunalul Braşov a condamnat pe inculpatul B.G. la 6 ani şi 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., instanţa a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 4 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 502 din 7 martie 2001 a Judecătoriei Braşov şi a dispus executarea ei pe lângă pedeapsa stabilită în cauză, urmând ca inculpatul să execute în final, 7 ani şi 8 luni închisoare, cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a scăzut din pedeapsă timpul arestării preventive de la 5 iulie 2001, la zi şi a prelungit cu 30 de zile măsura arestării preventive, începând cu 2 mai 2002 şi încheind cu 31 mai 2002 inclusiv; a obligat pe inculpat să plătească părţii civile T.I.C. suma de 2.500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, restul prejudiciului fiind recuperat în natură; a dispus, totodată, restituirea către inculpat a două boxe auto şi a unei perechi de adidaşi de culoare neagră, precum şi plata sumei de 2.463.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În fapt, tribunalul a reţinut că, în noaptea de 27 iunie 2001, în jurul orei 23,00, partea vătămată T.I.C. se deplasa cu bicicleta de la Târlungeni spre Săcele, unde se afla locul său de muncă.
La un moment dat, pe drum a apărut un autoturism, care l-a depăşit, după care s-a întors. La scurt timp, partea vătămată a fost înconjurată de trei persoane, printre care şi inculpatul B.G. l-au forţat să coboare de pe bicicletă, l-au împins, l-au lovit, după care i-au luat-o, precum şi adidaşii din picioare, după care au plecat spre Târlungeni, iar partea vătămată la Săcele.
Împotriva sentinţei a declarat apel, în termen legal, inculpatul şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată, apreciată prea blândă, din punctul de vedere al parchetului, care menţionează şi faptul că nu a fost scăzută din pedeapsă perioada arestării preventive de la 25 la 30 octombrie 2000, şi prea severă, în ce-l priveşte pe inculpat.
Curtea de Apel Braşov, secţia penală, prin Decizia nr. 100 din 29 mai 2002, a admis apelul declarat de parchet, a desfiinţat, în parte sentinţa, a majorat pedeapsa aplicată la 7 ani şi 6 luni închisoare, a menţinut revocarea suspendării condiţionate, dispunând ca inculpatul să execute, în final, 8 ani şi 10 luni închisoare, din care a dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 25 la 30 octombrie 2000 şi de la 18 aprilie 2002 la zi, respingând, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Pentru a majora pedeapsa, instanţa de control judiciar a reţinut că inculpatul nu are ocupaţie, dar are antecedente penale, ceea ce atestă perseverenţa infracţională a acestuia pentru comiterea de infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social.
În termen legal, Decizia a fost atacată de inculpat cu recursul trimis din penitenciar, prin care apreciază pedeapsa aplicată deosebit de aspră, în raport cu vârsta sa şi cu faptul că şi-a recunoscut cu sinceritate fapta.
Examinând Decizia atacată în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, dar pentru alt caz de casare cum vom arăta în continuare.
În acest sens, Curtea constată că, de la săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prevăzută şi pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., respectiv, 27 iunie 2001, până la judecarea definitivă a acesteia, a intervenit Legea nr. 169 din 18 aprilie 2002, care a modificat şi completat dispoziţiile cuprinse în art. 211 prin introducerea alin. (21) ce prevede majorarea limitelor pedepsei, şi anume de la 7 la 20 ani închisoare, pentru tâlhăria săvârşită „de două sau mai multe persoane împreună”.
Aşa fiind, inculpatului, faţă de dispoziţiile exprese ale art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile, îi sunt aplicabile prevederile anterioare, care prevedeau pedepse între 5 şi 20 ani, deci mai favorabile.
Curtea apreciază că pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată de către instanţa de control judiciar, corespunde atât gradului de pericol social concret al faptei comise, cât şi al inculpatului, care, deşi anterior a fost condamnat la o pedeapsă a cărei executare a fost suspendată, pentru a-i da posibilitatea să se reintegreze în societate, fără a fi privat de libertate, a nesocotit clemenţa instanţelor anterioare, perseverând în comiterea de fapte antisociale.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constatând îndeplinite cerinţele cazului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, va admite recursul declarat de inculpatul B.G., va casa Decizia atacată, precum şi sentinţa primei instanţe cu privire la neaplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 100 din 29 mai 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 111 din 18 aprilie 2002 a Tribunalului Braşov cu privire la neaplicarea dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), referitor la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
Face aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu privire la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod, reţinută în sarcina inculpatului şi menţine pedeapsa aplicată acestuia, astfel că în final inculpatul B.G. va executa pedeapsa de 8 ani şi 10 luni închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 25 octombrie 2000, la 30 octombrie 2000 şi de la 18 aprilie 2002, la 3 iunie 2003.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2637/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2639/2003. Penal → |
|---|
