CSJ. Decizia nr. 2635/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2635/2003
Dosar nr. 3768/2002
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 80 din 1 martie 2000, Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpaţii:
-P.L. zis „B.” şi J.R.L. zis „L.” la:
- câte 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza I C. pen.
În baza art. 71 C. pen., pe durata executării pedepselor, inculpaţilor le-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor iar, în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedepsele pe care aceştia urmează să le execute, s-a dedus timpul arestării preventive de la 23 octombrie 2001, pentru inculpatul P.L. şi de la 25 octombrie 2001, pentru inculpatul J.R.L., la zi, pentru ambii inculpaţi.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., ambii inculpaţi au fost obligaţi să plătească părţii civile D.G.C., suma de câte 25.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Diferit, fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului, în temeiul art. 189 – art. 191 C. proc. pen., suma de câte 750.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:
În seara zilei de 16 iunie 2001, inculpatul P.L. s-a dus împreună cu un cunoscut, M.C., la discoteca B.W. La discotecă, inculpatul P.L. s-a întâlnit cu inculpatul J.R.L. cu care a consumat băuturi alcoolice până în jurul orelor 2.00.
În continuare, în drum spre casă, inculpatul P.L. le-a comunicat celor doi tineri, că în cartier are loc o petrecere, motiv pentru care s-au dus pe strada Timiş nr. 94, la domiciliul familiei T.
Soţii T. erau plecaţi de acasă, iar petrecerea era organizată de copii acestora.
Printre invitaţi s-a aflat şi numitul Ş.I., care venise cu prietena sa D.G.C.
În jurul orelor 3,00, inculpaţii P.L. şi J.R.L., însoţiţi de numitul M.C., au pătruns în curtea familiei T., cu toate că nu au fost invitaţi. Aceştia aveau asupra lor două sticle cu vin din care consumau.
Partea vătămată D.G.C. se afla în curte pe un fotoliu, iar prietenul acesteia era lângă ea.
La un moment dat, inculpatul J.R.L. s-a apropiat de fotoliul în care stătea partea vătămată încercând să intre în discuţie cu ea, ocazie în care a atins-o ostentativ.
În aceste condiţii, D.G.C. i-a spus prietenului ei să o conducă acasă.
În momentul în care încercau să părăsească locuinţa familiei T., inculpatul P.L. s-a deplasat către partea vătămată şi după ce a apucat-o de mână a dus-o pe partea opusă a străzii pe care se aflau, timp în care inculpatul J.R.L. a rămas lângă prietenul acesteia pentru a-l împiedica să intervină.
De precizat faptul că în cartierul în care locuiau, inculpaţii erau cunoscuţi ca fiind elemente violente.
În aceste împrejurări, inculpatul P.L. i-a cerut părţii vătămate să meargă cu el, ocazie cu care prietenul acesteia, Ş.I., i-a spus că nu împlinise vârsta de 14 ani şi să o lase în pace.
În continuare, inculpatul P.L. a obligat-o pe D.G.C. să-l urmeze, iar inculpatul J.R.L. a continuat să-l oprească pe Ş.I. să intervină în apărarea părţii vătămate.
Inculpaţii au dus pe partea vătămată, prin spatele restaurantului T., peste Şoseaza Brăila-Galaţi.
După ce au depăşit şinele de cale ferată de la terminarea „Docuri”, inculpatul P.L. a condus-o pe partea vătămată pe malul lacului unde i-a cerut să se dezbrace.
În tot acest timp, inculpatul J.R.L. se afla la mică distanţă de cei doi.
Partea vătămată a refuzat să se dezbrace, motiv pentru care inculpatul P.L. a lovit-o de două ori cu palma peste faţă, şi a ameninţat-o cu lama unei unghiere, după care a dezbrăcat-o de pantaloni şi chiloţi.
După ce a dezbrăcat-o, inculpatul P.L. a aşezat-o pe partea vătămată la pământ şi a întreţinut cu ea un raport sexual normal şi complet.
În aceleaşi condiţii şi contra voinţei părţii vătămate, şi inculpatul J.R.L. a întreţinut raport sexual cu aceasta.
Între timp, prietenul părţii vătămate, Ş.I., a reuşit să-i alerteze pe martorii V.M. şi V.G. care au venit la faţa locului cu un autoturism marca.
Cei doi inculpaţi au fost surprinşi în zonă, dar au negat că au întreţinut raporturi sexuale cu minora, după care au fugit, sustrăgându-se de la cercetări.
La data de 17 iunie 2001, s-a efectuat o cercetare la faţa locului în prezenţa părţii vătămate şi a martorilor asistenţi.
În cauză, partea vătămată a fost examinată medico-legal, prilej cu care s-a stabilit că prezintă o deflorare incompletă, veche, a cărei dată nu poate fi precizată.
S-a mai constatat că partea vătămată prezenta la nivelul regiunii lombare, pe partea dreaptă, o leziune ce s-a putut produce prin zgâriere, posibil data de 17 iunie 2001, pentru a cărei vindecare au fost necesare îngrijii medicale.
Pe frotiurile cu secreţie vaginală recoltate la O.S. Brăila s-au evidenţiat urme de spermatozoizi, fapt ce atesta consumarea unui raport sexual recent, complet.
La data de 17 iunie 2001, partea vătămată i-a recunoscut pe cei doi inculpaţi, din albumul foto prezentat.
În aceeaşi zi, organele de poliţie au ridicat de la partea vătămată obiectele de îmbrăcăminte pe care le purta în noaptea de 16 iunie 2001, constatându-se că inculpaţii au rupt chiloţii acesteia.
Inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor cu precizarea că raporturile sexuale au fost întreţinute cu consimţământul părţii vătămate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila şi inculpaţii P.L. şi J.R.L.
Prin apelul declarat, Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila a criticat hotărârea primei instanţe cu privire la:
- omisiunea reţinerii în favoarea inculpaţilor, referitor la infracţiunea de viol şi a dispoziţiilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), deoarece aceştia au comis fapta anterior apariţiei O.U. nr. 89 din 21 iunie 2001;
- greşita soluţionare a laturii civile a cauzei, în sensul că inculpaţii nu au fost obligaţi în solidar la plata despăgubirilor civile acordate părţii vătămate, conform art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi art. 1003 C. civ.;
- pedeapsa aplicată inculpatului P.L. pe care o consideră ca fiind prea mică.
La rândul lor, inculpaţii P.L. şi J.R.L., au criticat aceeaşi hotărâre cu privire la:
- încadrarea juridică a faptei pe care o consideră ca fiind cea prevăzută de art. 198 C. pen., respectiv raport sexual cu o minoră, având în vedere faptul că raporturile sexuale întreţinute cu partea vătămată au avut loc cu consimţământul acesteia şi fără folosirea de acte de violenţă;
- pedepsele aplicate care, chiar în condiţiile menţinerii încadrării juridice a faptei în infracţiunea de viol, sunt prea severe, în cauză omiţându-se a se reţine în favoarea lor circumstanţe atenuante.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 353 A din 27 iunie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi a făcut, referitor la infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor, aplicarea prevederilor art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), cu menţinerea pedepselor aplicate, de prima instanţă.
De asemenea, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 şi art. 1003 C. civ., a dispus obligarea, în solidar, a inculpaţilor P.L. şi J.R.L. la plata despăgubirilor civile în sumă de 50.000.000 lei către partea vătămată D.G.C.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii P.L. şi J.R.L.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus în continuare durata arestării preventive, la zi.
Fiecare inculpat a fost obligat să plătească statului suma de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare, din care sumele de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat cuvenit pentru apărarea din oficiu, urmează a fi avansate către Baroul Galaţi din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat, referitor la apelurile declarate de inculpaţi că: „Din probele administrate în cauză, rezultă că faptele inculpaţilor P.L. şi J.R.L. de a conduce cu forţa în noaptea de 16 iunie 2001, pe minora D.G.C. în vârstă de 13 ani în zona Restaurantului S. şi prin folosirea violenţei au întreţinut cu aceasta raporturi intime, cunoscând că partea vătămată are mai puţin de 14 ani, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută şi pedepsită de art. 197 alin. (2) lit. a) şi alin. (3) teza 1 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)” şi că susţinerile inculpaţilor potrivit cărora încadrarea juridică a faptei ar fi cea prevăzută de art. 198 C. pen., nu este susţinută de probatoriile de la dosar, deoarece „Situaţia de fapt este aceea că în momentul când partea vătămată şi prietenul acesteia au părăsit locuinţa unde se dădea petrecerea, inculpatul P.L. s-a deplasat la partea vătămată D.C.G., a apucat-o de mână şi s-a deplasat în partea opusă străzii, timp în care celălalt coinculpat, J.R.L., a rămas lângă Ş.I. pentru a-l împiedica să de deplaseze la locul unde se afla partea vătămată”.
În sprijinul acestei stări de fapt, pledează, arată instanţa de apel, şi faptul că cei doi inculpaţi erau cunoscuţi ca având o faimă de persoane dure care insuflau teamă şi frică atât pentru partea vătămată, cât şi prietenul acesteia.
Mai mult, motivează instanţa de apel, întrucât partea vătămată a refuzat să întreţină raporturi sexuale, inculpatul P.L. „a lovit-o cu palma peste faţă şi apoi a ameninţat-o cu lama de cuţit a unei unghiere mai mari, a fost zgâriată pe corp şi ruptă lenjeria intimă”, iar inculpatul J.R.L. a ameninţat-o cu agresionare şi a întreţinut şi el raport sexual cu aceasta.
În ce priveşte cea de a doua critică formulată de inculpaţi şi anume nereţinerea în favoarea lor de circumstanţe atenuante s-a arătat că nu este justificată având în vedere „poziţia procesuală a acestora, nesinceră, lipsa de regret faţă de săvârşirea faptei, fuga de la locul faptei când au fost surprinşi de martorii V.M. şi V.G. care veniseră în căutarea minorei”, cât şi faptul că aceştia s-au sustras cercetărilor până la data arestării.
Referitor la apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, instanţa de apel a arătat că este fondat deoarece:
- săvârşind fapta anterior apariţiei O.U. nr. 89 din 21 iunie 2001, instanţa trebuia să aplice legea mai favorabilă inculpaţilor în speţă reglementarea veche, astfel justificându-se că nu a aplicat inculpaţilor şi pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi.
În ce priveşte individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor s-au avut în vedere prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cu privire la criteriile de individualizare a acestora şi anume gradul de pericol social ridicat al faptelor, urmările socialmente periculoase şi persoana inculpaţilor, aceştia nu au ocupaţie, s-au sustras de la cercetări după săvârşirea faptei, nu au recunoscut fapta şi nu au regretat-o; motiv pentru care ambii se fac vinovaţi în aceeaşi măsură, neexistând temeiuri care să justifice un tratament juridic sancţionator diferenţiat.
Referitor la critica privind soluţionarea laturii civile a cauzei s-a arătat că, într-adevăr, instanţa de fond nu a reţinut solidaritatea celor doi inculpaţi în ce privesc despăgubirile civile, încălcând principiul disponibilităţii şi solidarităţii, urmând a se dispune în consecinţă.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpaţii P.L. şi J.R.L.
Prin motive comune de recurs inculpaţii au criticat Decizia curţii de apel, în principal, cu privire la încadrarea juridică a faptei pe care o consideră ca fiind cea prevăzută de art. 198 C. pen., respectiv raport sexual cu o minoră, deoarece ei au întreţinut raport sexual cu partea vătămată cu consimţământul acesteia şi nicidecum prin folosirea de acte de violenţă, cum în mod eronat s-a susţinut, şi, în subsidiar, cu privire la pedepsele aplicate care sunt prea severe, în favoarea lor urmând a se reţine circumstanţe atenuante, constând în faptul că sunt tineri şi nu au antecedente penale.
Recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate.
Potrivit art. 197 C. pen., violul constă în raportul sexual cu o persoană de sex feminin prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa.
Raportând prevederile acestui text de lege la situaţia de fapt din speţă rezultă că inculpaţii, prin modul lor de a acţiona, respectiv de a lua cu ei cu forţa pe partea vătămată pe care au condus-o într-un loc care nu era circulat în mod curent, în plină noapte şi de a o obliga să întreţină raporturi sexuale prin folosirea de ameninţări şi acte de violenţă, aceştia au comis infracţiunea de viol.
În sprijinul încadrării juridice a faptei în infracţiunea de viol sunt leziunile constatate pe corpul părţii vătămate, cât şi faptul că în timpul obligării acesteia la întreţinerea de raporturi sexuale inculpaţii i-au rupt chiloţii.
Prin urmare, neexistând nici un dubiu cu privire la faptul că inculpaţii au întreţinut raporturi sexuale cu partea vătămată prin întrebuinţarea de acte de violenţă şi nu cu consimţământul acesteia cum eronat susţin, încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de viol este corectă şi nu se impunea a fi schimbată, cum fără temei s-a solicitat.
Cât priveşte cea de a doua critică şi anume severitatea pedepselor aplicate şi nereţinerea de circumstanţe atenuante se constată că, de asemenea, este nefondată.
Pentru faptele comise, art. 197 alin. (3) C. pen., prevede aplicarea unei pedepse a căror limite sunt stabilite între 10-20 ani închisoare.
Prima instanţă a condamnat pe fiecare inculpat la o pedeapsă de câte 10 ani închisoare, deci situate la limita minimă a textului de lege incriminator.
Aceasta înseamnă că la dozarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile de individualizare arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv aspectele ce ţin de pericolul social al faptelor cât şi cele ce caracterizează persoana inculpaţilor şi anume lipsa antecedentelor penale, cât şi faptul că sunt tineri, fără însă a se omite faptul că aceştia s-au sustras de la urmărirea penală, nu au ocupaţie şi nici loc de muncă, împrejurări care justifică pe deplin nereţinerea în favoarea lor de circumstanţe atenuante.
Pentru considerentele ce preced, având în vedere că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpaţii P.L. şi J.R.L. sunt nefondate şi a fi respinse ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.L. şi J.R.L. împotriva deciziei penale nr. 353 A din 27 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, timpul arestării preventive de la 23 octombrie 2001, la 3 iunie 2003, pentru inculpatul P.L. şi de la 25 octombrie 2001, la 3 iunie 2003, pentru inculpatul J.R.L.
Obligă pe recurentul P.L. la plata sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul J.R.L. la plata, cu acelaşi titlu, a sumei de 1.300.000 lei, din care, suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2634/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2636/2003. Penal. Art.197 c.pen. Recurs → |
|---|
