CSJ. Decizia nr. 2636/2003. Penal. Art.197 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2636/2003
Dosar nr. 1356/2003
Şedinţa publică din 3 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Dolj, prin sentinţa penală nr. 445 din 4 septembrie 2002, în baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.S. la pedeapsa de 15 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de viol.
În baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 16 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de viol.
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 16 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reţinerii şi arestării preventive de la 28 iunie 2002, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului.
A luat act că părţile civile S.A. şi F.V.C. nu se constituie părţi civile.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu la urmărirea penală şi la instanţă, către Baroul Dolj.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
La 27 iunie 2002, inculpatul F.S., pe fondul consumului de alcool, a avut raport sexual anal cu minorul S.A., în vârstă de 7 ani.
De asemenea, s-a mai reţinut că inculpatul, tot pe fondul consumului de alcool, la începutul lunii aprilie 2002, a întreţinut raport sexual anal cu minorul F.V.C., în vârstă de 6 ani, în două rânduri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul F.S. criticând-o sub aspectul netemeiniciei pedepsei aplicate, susţinând că în raport de recunoaşterea faptei, regretul manifestat, vârsta tânără, comportările bune avute anterior, lipsa antecedentelor penale şi că este bolnav, având un intelect liminar, pedeapsa este prea aspră şi a solicitat reducerea acesteia.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 27 din 3 februarie 2003 a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat sentinţa atacată şi, în baza art. 197 alin. (1) şi (3) C. pen., a condamnat pe inculpatul F.S. la 11 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 197 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A aplicat dispoziţiile art. 64 şi art. 71 C. pen.
A menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus prevenţia de la 28 iunie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei decizii, instanţa de control judiciar a reţinut că la individualizarea pedepsei, prima instanţă trebuia să dea semnificaţia cuvenită, pe lângă pericolul social ridicat al faptelor comise, şi celorlalte circumstanţe reţinute şi anume: recunoaşterea inculpatului, regretul manifestat, vârsta tânără, comportările bune avute anterior, lipsa antecedentelor penale, faptul că a comis faptele sub influenţa băuturilor alcoolice şi starea precară a sănătăţii, intelect liminar, astfel că pedeapsa rezultantă să nu depăşească 12 ani închisoare.
Împotriva deciziei penale pronunţată de instanţa de apel, în termenul legal a declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, criticând-o pentru: netemeinicie [(art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.)], sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, care este prea mică şi necorespunzătoare pericolului social concret al faptelor săvârşite, şi pentru nelegalitate [(art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.)], având în vedere numărul infracţiunilor săvârşite de inculpat, gravitatea acestora, precum şi scandalul public provocat şi a solicitat majorarea pedepsei pentru fiecare infracţiune comisă de către inculpat şi aplicarea unui spor la pedeapsa cea mai grea, dându-se eficienţă dispoziţiilor art. 34 lit. b) şi art. 42 C. pen.
Examinând Decizia atacată în raport de cazurile de recurs invocate de către parchet, prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 şi pct. 171 C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul declarat de parchet fondat, numai cu privire la pedeapsa stabilită conform art. 34 lit. b) C. pen., urmând a fi admis, ca atare.
În acest sens, în conformitate cu principiul individualizării pedepsei, ale cărui criterii generale sunt cuprinse în mod expres în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), acestea trebuie stabilite în raport atât cu pericolul social concret al infracţiunii săvârşite, cât şi cu individualitatea inculpatului.
Individualizarea judiciară se realizează de către instanţă prin stabilirea şi aplicarea unei pedepse, în limitele prevăzute de lege, corespunzătoare gradului de pericol social al faptei şi autorului ei, apreciate deci în raport cu situaţia de fapt concretă pe care a reţinut-o şi cu datele care îl caracterizează pe inculpat.
Săvârşirea de către o persoană a mai multor infracţiuni aflate în concurs, iar în situaţia în care ele sunt şi de aceeaşi natură, cum este în speţă, periculozitatea inculpatului este deosebită.
Având în vedere că, această stare atestă un grad de pericol social concret de ansamblu a activităţii infracţionale, cât şi a celui ce o realizează, deosebit de ridicat, legiuitorul a dat posibilitatea instanţei să-l evidenţieze, fie prin sporirea pedepsei aplicate până la maximul ei special, fie prin adăugarea unui spor de până la 5 ani închisoare [(art. 34 lit. b) C. pen.)].
Revenind la cauză se constată că, inculpatul a comis ambele infracţiuni de viol împotriva unor victime în vârstă de 6 şi respectiv 7 ani, părinţii acestora locuind în vecinătatea inculpatului, una dintre victime fiind chiar nepot al inculpatului; ambele victime au fost ademenite de inculpat în timp ce se aflau în curtea locuinţei acestuia; de fiecare dată, inculpatul a consumat băuturi alcoolice, iar înainte de infracţiunea descrisă la pct. 1 din rechizitoriu, însoţit de minor s-a oprit la cârciumă să bea al cincilea pahar cu ţuică, ceea ce conduce la concluzia că infracţiunile au fost comise în stare de beţie, anume provocată de inculpat, în vederea comiterii faptelor.
La aplicarea pedepsei rezultante de 12 ani închisoare, instanţa de control judiciar a ignorat tocmai criteriul esenţial de individualizare a sancţiunii penale, şi anume gradul de pericol social al faptelor comise (determinat de numărul infracţiunilor săvârşite de inculpat, gravitatea acestora, precum şi scandalul public provocat), cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului.
În raport de aceste date, Curtea apreciază că, aplicarea unui spor de pedeapsă de un an închisoare la pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, aplicată inculpatului, va contribui la realizarea funcţiilor şi a scopului pedepsei, prevăzute de art. 52 C. pen.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul, va casa Decizia penală atacată numai cu privire la pedeapsa stabilită conform art. 34 lit. b) C. pen. şi va modifica pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în sensul că o va majora prin adăugarea unui spor de pedeapsă de un an închisoare, urmând ca în final inculpatul F.S. să execute 13 ani închisoare şi va deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 28 iunie 2002, la 3 iunie 2003.
Onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 27 din 3 februarie 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul F.S.
Casează Decizia atacată, numai cu privire la pedeapsa stabilită conform art. 34 lit. b) C. pen.
Modifică pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare, în sensul că o majorează prin adăugarea unui spor de pedeapsă de un an închisoare, urmând ca în final inculpatul F.S. să execute 13 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 iunie 2002, la 3 iunie 2003.
Onorariul în sumă de 300.000 lei, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2635/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2637/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
