CSJ. Decizia nr. 2766/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2766/2003
Dosar nr. 586/2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 638 din 18 octombrie 2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I-a penală, a fost condamnat, printre alţii, inculpatul E.O. la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 31, raportat la art. 282 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă de la 16 martie, la 14 mai 1993.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a dispus arestarea inculpatului.
În baza art. 117 C. pen., s-a dispus expulzarea inculpatului după executarea pedepsei principale.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., s-a dispus încetarea procesului penal faţă de acelaşi inculpat pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), ca efect al prescripţiei speciale a răspunderii penale.
În esenţă, instanţa a reţinut că la data de 30 septembrie 1992, inculpatul E.O., în calitate de director general al firmei SC V.I. SRL împreună cu coinculpatul S.M. au determinat-o pe secretara firmei I.G., recent angajată, să completeze fila C.E.C. seria Ai nr. 105327/ 30 septembrie 1992, pentru suma de 134.000.000 lei fără acoperire financiară, care era semnată în alb.
Astfel, la rubrica „disponibil” s-a trecut în fals suma de 134.021.230 lei în loc de 708.790 lei cât era în realitate disponibilul în cont, cu motivarea falsă că reprezintă contravaloarea unei cantităţi de zahăr cumpărată cu factura nr. 910, ceea ce nu corespundea adevărului.
Fila C.E.C. falsificată a circulat între B.R.C.E. şi B.C.R., filiala sector 3 Bucureşti, iar după începerea cercetărilor în prezenta cauză şi după arestarea preventivă a inculpatului, ceilalţi asociaţi ai firmei, au acoperit prejudiciul prin depunerea integrală a sumei de 134.000.000 lei.
Apelurile declarate de inculpaţii E.O. şi S.M. împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, au fost respinse, ca nefondate prin Decizia penală nr. 730 din 18 decembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I-a penală.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs şi inculpatul E.O.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 4299 din 11 octombrie 2002 a admis recursurile declarate de inculpaţii E.O. şi S.M.
S-a dispus casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelurilor declarate de inculpaţi împotriva sentinţei penale nr. 638 din 18 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I-a penală, la Curtea de Apel Bucureşti.
În urma rejudecării apelurilor declarate de cei doi inculpaţi, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 835 din 13 decembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţii E.O. şi S.M.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs peste termen, inculpatul E.O., criticând-o pentru nelegalitate, întrucât instanţa de apel a judecat cauza fără ca el să fie citat legal, procedura fiind îndeplinită prin afişare la o adresă din Bucureşti, unde nu mai locuieşte din anul 1995, cu precizarea că şi la acest domiciliu a fost citat greşit la apartamentul 32 în loc de apartamentul 31.
A solicitat inculpatul, casarea deciziei penale atacată cu trimiterea cauzei la instanţa de apel, pentru rejudecarea apelului declarat de el împotriva sentinţei penale nr. 638 din 18 octombrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, urmând să fie legal citat, şi să aibă posibilitatea să-şi facă apărările în această fază procesuală.
Examinând recursul declarat de inculpat, Curtea reţine următoarele:
Recursul declarat de inculpat la 24 ianuarie 2003, îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 3852, cu referire la art. 365 C. proc. pen., pentru a fi considerat recurs peste termen, întrucât inculpatul a lipsit atât la judecata instanţei de apel, cât şi la pronunţarea deciziei penale şi este declarat înaintea începerii executării pedepsei sau a începerii executării dispoziţiilor privind despăgubirile civile.
Motivul de recurs invocat, prevăzut de dispoziţiile art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., este întemeiat.
În faza de urmărire penală, în toate declaraţiile date în această fază procesuală, inculpatul E.O. a indicat că domiciliază la sediul firmei, respectiv în Bucureşti.
Instanţa de apel l-a citat pe inculpat greşit la acest domiciliu, fără să verifice actele dosarului din care rezultă că E.O. nu mai locuieşte la acest domiciliu de la sfârşitul anului 1996.
Astfel, Asociaţia de locatari face cunoscut că „Firma SC V.I. cu sediul în Bucureşti a funcţionat până la 31 decembrie 1996”.
Pe de altă parte, se constată că citarea şi la acest domiciliu este greşită, indicându-se apartamentul 32 în loc de apartamentul 31.
În raport de dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., constatând că judecata în apel s-a făcut în lipsa unei părţi nelegal citate, care n-a avut posibilitatea să-şi facă apărarea, urmează a admite recursul declarat de inculpat şi a casa Decizia atacată cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului declarat de inculpat la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Urmează ca inculpatul să fie citat la domiciliul indicat în legitimaţia de străin, respectiv Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul, peste termen, formulat de inculpatul E.O., împotriva deciziei penale nr. 835/ A din 13 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecarea apelului declarat de acesta, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2765/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2768/2003. Penal. Art.239, 289,291 c.pen.... → |
|---|
