CSJ. Decizia nr. 2764/2003. Penal. Art.257 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2764/2003
Dosar nr. 375 /2003
Şedinţa publică din 10 iunie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 103/2002, pronunţată la data de 5 martie 2002, în dosarul penal nr. 7837/2001, Tribunalul Cluj, secţia penală, l-a condamnat pe inculpatul C.R., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen., la 7 luni închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că inculpatul a executat pedeapsa în perioada 7 august 2001 din 6 martie 2002 şi s-a dispus punerea sa în libertate.
Inculpatul a fost obligat să plătească denunţătorului suma de 300 dolari S.U.A. în echivalent lei la data plăţii şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
Ca urmare a unui control efectuat de Garda Financiară şi care urma să se desfăşoare în continuare, G.C.F. ca administrator al S.C. A.I. S.R.L a fost obligat la o amendă de 5.000.000 lei.
Fiindcă a doua zi trebuiau înfăţişate acte despre care ştia contabila, plecată în concediu, partea vătămată printr-un prieten, U.A. a intervenit la acesta cu rugămintea de a-i determina pe colegii săi să mai amâne controlul.
În ziua de 5 august 2001, inculpatul s-a întâlnit cu U.A. comunicându-i că a votat cu colegii şi aceştia pretind 300 dolari S.U.A. şi 3 sticle de coniac.
În seara acelei zile, partea vătămată a împrumutat suma şi a remis-o inculpatului, într-o mapă, aşa cum acesta a dorit, pentru a nu atinge banii. Ulterior inculpatul a lăsat banii în Biblia mătuşii sale la care se dusese pentru o injecţie, spunându-i acesteia că va veni fratele său C.M. să ia un telefon mobil pe care l-a lăsat pe aceiaşi Biblie. După plecarea inculpatului, mătuşa a observat că nu rămăsese doar telefonul ci şi un plic cu valută, obiecte pe care fratele inculpatului le-a ridicat.
Deşi inculpatul nu a recunoscut fapta, întregul traseu al banilor, ocazia, metoda folosită, toate aceste aspecte au rezultat din declaraţiile martorilor: U.A., M.A.A., M.A.
Instanţa de fond a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prin pretinderea sumei de 300 dolari S.U.A. şi 3 sticle de coniac pentru a interveni pe lângă Comisarii Gărzii Financiare cu scopul amânării unui control la o societate.
La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere atât circumstanţele reale, cât şi cele personale care-l caracterizau pe inculpat ca o persoană cu o conduită pozitivă, până la săvârşirea faptei.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală, prin Decizia penală nr. 324, pronunţată la data de 28 noiembrie 2002 în dosarul penal 3302/2002, a respins apelul inculpatului ca nefondat, dar a admis recursul declarat de parchet şi a desfiinţat sentinţa sub aspectul neconfiscării sumei de 300 dolari S.U.A. Astfel, inculpatul C.R. a fost obligat să plătească statului echivalentul în lei al sumei de 300 dolari S.U.A., la data plăţii, cu titlul de confiscare specială.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât inculpatul C.R., cât şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
În cererea sa de recurs inculpatul a invocat grava eroare de fapt [(art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.)] ca motiv al criticii sale. A solicitat casarea hotărârilor şi achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a) şi art. 10alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
În motivele scrise de recurs parchetul a criticat hotărârile sub aspectul individualizării pedepsei, considerând greşită reţinerea art. 74 şi art. 76 C. pen. [(art. 3859 al.1 pct. 14 C. proc. pen.)].
S-a cerut casarea hotărârilor şi rejudecându-se cauza să se înlăture circumstanţele atenuante pentru ca inculpatul să primească o pedeapsă proporţională cu periculozitatea infracţiunii săvârşite.
Examinând hotărârea atacată şi sentinţa în raport de criticile formulate, Curtea a ajuns la următoarea concluzie:
Sub aspectul stabilirii faptei şi vinovăţiei cauza nu mai comportă discuţii. Apărarea făcută de inculpat este infirmată de probele dosarului.
Astfel fiind, recursul inculpatului apare ca nefondat urmând a fi respins, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În cea ce priveşte reţinerea circumstanţelor atenuante, prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., în adevăr, instanţele au apreciat greşit situaţia.
Comportarea bună anterioară, absenţa antecedentelor sunt regula, sunt starea firească a unei persoane fizice. Aceste aspecte nu pot cântări într-atât încât să atenueze gradul de răspundere penală sporit şi care l-a determinat pe legiuitor să fixeze anumite limite de pedeapsă infracţională prevăzută de art. 257 C. pen. De altfel modul elaborat în care s-a conceput infracţiunea denotă un potenţial de inteligenţă care folosită negativ chiar reprezintă un pericol sporit al persoanei inculpatului, ca de altfel şi funcţia avută.
Având în vedere cele expuse, curtea apreciază că se impune înlăturarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi aplicarea unei pedepse minime, inculpatului.
Urmează a se admite recursul parchetului şi a se casa hotărârile, în acest sens.
Se va deduce prevenţia de la 7 august 2001, până la 6 martie 2002, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, împotriva deciziei penale nr. 324 din 28 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, privind pe inculpatul C.R.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 103 din 5 martie 2002 a Tribunalului Cluj, cu privire la individualizarea pedepsei.
Înlătură circumstanţele atenuante reţinute şi condamnă inculpatul la 2 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 7 august 2001, până la 6 martie 2002.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.R., împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă inculpatul la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2763/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2765/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
