CSJ. Decizia nr. 2811/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2811/2003
Dosar nr. 1372/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 14 din 27 ianuarie 2003, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, a admis contestaţia la executare formulată de condamnatul M.R., împotriva sentinţei nr. 188/1998, definitivă prin Decizia nr. 5664 din 19 decembrie 2001, a Curţii Supreme de Justiţie.
A fost dedusă din pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare, aplicată condamnatului durata arestului preventiv din perioadele 19 aprilie 1996, 28 noiembrie 1996 inclusiv; 27 aprilie 1999, 25 iunie 1999 inclusiv şi arestul din 14 martie 2002, până la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei emis cu nr. 421/1998 din 21 ianuarie 2002, de către Tribunalul Militar Teritorial şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante în sensul sentinţei nr. 14 din 27 ianuarie 2003.
Pentru această hotărâre, prima instanţă a reţinut că printr-o cerere condamnatul M.R. a solicitat instanţei că perioada arestării preventive de la 27 aprilie 1999, până la 25 iunie 1999, să fie dedusă din durata prevenţiei aşa cum a fost menţionată în sentinţa penală nr. 188/1998, definitivă prin Decizia nr. 5664 din 19 decembrie 2001, a Curţii Supreme de Justiţie.
S-a mai reţinut că petiţionarul condamnat a arătat că prin sentinţa nr. 188/1998, menţionată mai sus, i-a fost aplicată inculpatului pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pedeapsă din care s-a dedus arestul preventiv de la 19 aprilie 1996, până la 28 noiembrie 1996, apoi a fost emis mandatul de executare cu nr. 421 din 21 ianuarie 2002, fiind arestat în vederea executării pedepsei la 14 martie 2002.
În consecinţă, condamnatul în baza art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a solicitat deducerea perioadei de arest preventiv din durata pedepsei rezultante aplicate.
Prima instanţă a mai reţinut că pe timpul soluţionării cauzei, prin încheierea din 10 noiembrie 1997, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pentru sustragerea de la judecată şi a fost emis mandatul de arestare nr. 389 din 27 noiembrie 1997, acesta fiind pus în executare la 27 aprilie 1999, când cauza se afla pe rolul Curţii Militare de Apel, în vederea soluţionării apelurilor.
La data de 24 aprilie 1999, Curtea Militară de Apel a constatat că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 140 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece durata arestării preventive a inculpatului depăşeşte 30 zile, astfel că s-a dispus punerea în libertate a inculpatului, instanţa competentă ne mai prelungind starea de arest.
Ca urmare, inculpatul a fost pus în libertate la data de 25 aprilie 1999.
De asemenea, s-a mai reţinut că pronunţând Decizia nr. 56 din 11 mai 2000, Curtea Militară de Apel a omis să se pronunţe cu privire la perioada de arest menţionată anterior, omisiune menţinută şi prin Decizia nr. 5664 din 19 decembrie 2001, a Curţii Supreme de Justiţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul M.R. solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia nr. 19 din 27 februarie 2003, Curtea Militară de Apel a respins, ca tardiv apelul declarat de condamnatul M.R., obligându-l la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei reprezentând onorariul avocat oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul M.R., solicitând admiterea lui şi reducerea pedepsei aplicate şi deducerea corectă din pedeapsă, a arestului preventiv de la 27 aprilie 1999, la 25 iunie 1999.
Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că la data de 27 ianuarie 2003, prima instanţă a pronunţat sentinţa în prezenţa condamnatului M.R., această hotărâre fiind dată cu drept de apel în 10 zile de la pronunţare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul la data de 13 februarie 2003, peste termenul prevăzut de art. 363 alin. (3) C. proc. pen., respectiv 10 zile de la pronunţare.
Aşa fiind, se constată că în mod justificat instanţa de control judiciar a apreciat că apelul a fost declarat tardiv, de către condamnat şi l-a respins ca atare.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnatul M.R. să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.R., împotriva deciziei penale nr. 19 din 27 februarie 2003, a Curţii Militare de Apel.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2810/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2812/2003. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
