CSJ. Decizia nr. 2824/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2824/2003
Dosar nr. 364/2003
Şedinţa publică din 12 iunie 2003
Asupra recursului de faţă.
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 130 din 20 noiembrie 2002, Tribunalul Vâlcea, secţia penală, a condamnat pe inculpatul P.N. la 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. c) C. pen.
S-a reţinut că în 4 octombrie 2002, în urma unei discuţii în contradictoriu cu tatăl său P.M., în vârstă de 60 ani, inculpatul a luat un topor şi l-a lovit pe acesta în spate, cu mare intensitate, provocându-i o plagă tăiată la nivelul hemitoracelui drept penetrantă în cavitatea toracică şi transfixiantă de plămân drept, care a provocat o hemoragie internă şi externă.
Din raportul de constatare medico-legală de autopsie a rezultat că moartea victimei a fost violentă, că ea s-a datorat hemoragiei interne şi externe consecutivă unei plăgi tăiate înţepate, produsă prin lovire cu un obiect tăietor şi că între leziunea traumatică şi producerea morţii este legătură directă de cauzalitate.
S-a mai apreciat că apărarea inculpatului, cu privire la scuza provocării, nu poate fi reţinută, în raport de împrejurarea că cercetarea efectuată în cauză nu a confirmat susţinerile acestuia.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi inculpatul P.N., criticile privind greşita individualizare a pedepsei.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia nr. 362/ A din 19 decembrie 2002, a admis apelul declarat de către Parchet, a desfiinţat sentinţa atacată numai cu privire la pedeapsă, a majorat pedeapsa principală aplicată inculpatului la 20 ani închisoare şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Prin aceeaşi decizie, apelul declarat de către inculpat, împotriva hotărârii primei instanţe a fost respins, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a apreciat că pedeapsa aplicată de prima instanţă nu a fost just individualizată, în raport de pericolul social concret al faptei săvârşite.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Examinând cauza în raport de criticile formulate, se constată că instanţa de fond a administrat probe prezentând relevanţa informativă, prevăzută de art. 63 C. proc. pen., a evaluat corect probatoriul administrat în cauză şi a stabilit corect starea de fapt.
Instanţa de control judiciar, soluţionând apelul declarat de către Parchet şi de către inculpat, a evaluat cauza şi a constatat concordanţa dintre conţinutul real al probelor, care ilustrează cu evidenţă vinovăţia inculpatului şi soluţia de condamnare. Cu ocazia rejudecării cauzei, instanţa de apel a constatat însă că prima instanţă nu a dat eficienţa cuvenită criteriilor de individualizare a pedepsei, cu referire la pericolul social caracterizat de fapta inculpatului de a-şi ucide tatăl, persoană în vârstă de 60 ani şi a decis în sensul admiterii apelului Parchetului, majorării pedepsei principale şi respingerii apelului declarat de către inculpat, ca nefondat.
Ca atare, dispunând în sensul admiterii apelului declarat de către Parchet şi majorării pedepsei, prin situarea acesteia la limita medie între minimul şi maximul prevăzut de norma incriminatoare, instanţa de control judiciar a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, susţinută de materialul probator administrat în cauză şi corespunzătoare, sub aspectul pedepsei aplicate, criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi scopului pedepsei, prevăzut de art. 52 din acelaşi cod.
În consecinţă, hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., vizat de inculpat prin recurs.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit.C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de către inculpat, ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul, inculpat va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul P.N., împotriva deciziei nr. 362 din 10 decembrie 2002, a Curţii de Apel Piteşti, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 5 octombrie 2002, la zi.
Obligă pe inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2823/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2825/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
