CSJ. Decizia nr. 2827/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2827/2003
Dosar nr. 1592/2003
Şedinţa publică din 12 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 364 din 26 noiembrie 2003, Tribunalul Gorj a condamnat pe inculpatul V.C.N. la 16 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 175 lit. i) C. pen.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 27 iunie 2002, la zi.
S-a luat act că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 3.400.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în seara zilei de 26 iulie 2002, întâlnind pe C.P. la bufetul din localitatea Vînătu, inculpatul i-a reproşat că nu se îngrijeşte de animalele pe care i le-a încredinţat pentru pază. Ca urmare, între cei doi a avut loc o altercaţie în cadrul căreia, inculpatul a lovit victima mai întâi cu pumnul la nivelul feţei şi după ce aceasta a căzut, i-a mai aplicat încă două lovituri cu piciorul în regiunea capului, provocându-i leziuni grave, care au dus la decesul acesteia.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 86 din 3 martie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin care inculpatul solicita schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu reţinerea circumstanţei atenuante, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi reducerea corespunzătoare a pedepsei, susţinând că a acţionat în urma comportamentului violent al victimei şi fără intenţia de a suprima viaţa acesteia, care s-a produs prin cădere şi lovirea capului de un plan dur.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 17 şi 14 C. proc. pen, reiterând motivele de casare invocate în apel, respectiv, greşita încadrare juridică a faptei, prin nereţinerea în favoarea sa a circumstanţei atenuante a provocării.
Recursul nu este fondat.
Infracţiunea de loviri sau vătămări corporale cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., este o infracţiune praeterintenţionată, caracterizându-se prin intenţie, în ce priveşte loviturile aplicate şi prin culpă, în ceea ce priveşte rezultatul produs, moartea victimei, în timp ce infracţiunea de omor se caracterizează exclusiv prin vinovăţie în forma intenţiei (directă sau indirectă).
Intenţia de a ucide trebuie desprinsă din materialitatea faptei, în raport de obiectul vulnerant folosit, de zona vitală, intensitatea loviturilor aplicate, gravitatea leziunilor traumatice cauzate victimei, de mobilul acţiunii cât şi de atitudinea autorului după comiterea infracţiunii.
Din probele administrate, respectiv, procesul-verbal, schiţa şi planşele fotografice, întocmite cu ocazia cercetării locului faptei, raportul de constatare medico-legală, declaraţiile martorilor oculari M.V., Ş.M., G.G., G.C., V.G., B.N. şi V.C., coroborate cu declaraţiile inculpatului în cursul urmăririi penale, rezultă, fără dubiu, că la data de 26 iulie 2002, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, pe terasa unui local public, între inculpat şi C.P. s-a produs o altercaţie în cadrul căreia, inculpatul l-a lovit pe acesta cu pumnul la nivelul feţei. În momentul în care victima încerca să se ridice, inculpatul l-a lovit din nou, în mod repetat, cu piciorul, în regiunea capului, provocându-i leziuni grave, care au dus la decesul acesteia.
Concluziile raportului de constatare medico-legală, întocmit în cauză, evidenţiază faptul că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei miningo-cerebrale, consecinţa unui traumatism canio-cerebral, provocat prin lovire cu un corp dur, între aceste două leziuni şi deces existând legătură de cauzalitate.
Constatându-se deci, că, inculpatul a aplicat victimei (persoană în vârstă de 62 ani, aflată sub influenţa alcoolului) numeroase lovituri cu pumnii şi picioarele ce au vizat o zonă vitală (capul) cu o intensitate deosebită, în mod just cele două instanţe au reţinut că acesta a acţionat cu intenţia de a ucide, încadrând faptele comise, în prevederile art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Susţinerile inculpatului, în sensul că ar fi comis sub imperiul provocării din partea victimei nu pot fi primite, din probele administrate rezultând, dimpotrivă că, el a iniţiat conflictul dintre părţi, având un comportament violent pe tot parcursul acestuia.
Referitor la pedeapsa de 16 ani închisoare aplicată inculpatului, se constată că acesta se încadrează în limitele prevăzute de lege, la stabilirea ei, instanţa de fond având în vedere gravitatea faptei comise (uciderea victimei persoană în vârstă, într-un loc public, pentru motive nejustificate) cât şi persoana inculpatului, care este cunoscut cu antecedente penale, este încadrat în muncă, iar în cursul procesului a dat dovadă de sinceritate.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 27 iulie 2002, la zi.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul V.C.N., împotriva deciziei nr. 86 din 3 martie 2003, a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 27 iulie 2002, la zi.
Obligă pe inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2825/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 2828/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
