CSJ. Decizia nr. 2832/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2832/2003
Dosar nr. 4732/2002
Şedinţa publică din 12 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 160 din 26 iulie 2002, Tribunalul Mehedinţi a condamnat pe inculpatul M.N. la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei despăgubiri materiale şi 5.000.000 lei daune morale către partea civilă M.D., la 2.995.000 lei despăgubiri, către partea civilă Spitalul Turnu Severin şi la 1.350.000 lei despăgubiri, către Serviciul judeţean de ambulanţă Mehedinţi, la plata cheltuielilor judiciare către stat, cât şi cheltuielilor de judecată către partea civilă M.D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că în ziua de 9 februarie 2000, pe fondul unor vechi relaţii de duşmănie, inculpatul i-a aplicat vărului său M.D., în public, mai multe lovituri de cuţit în regiunea gâtului, a capului şi toracelui, provocându-i vătămări, care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare, punând în primejdie viaţa victimei.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 433 din 8 octombrie 2002, a respins, ca nefondat apelul prin care inculpatul solicita reducerea pedepsei, în raport de circumstanţele sale personale. Totodată, admiţând apelul părţii vătămate, instanţa de apel a majorat cuantumul daunelor morale acordate acesteia de la 5.000.000 lei la 50.000.000 lei.
Împotriva menţionatelor hotărâri, inculpatul a declarat recurs, în temeiul art. 3859 pct. 14, 17 şi 18 C. proc. pen., solicitând aplicarea în cauză a circumstanţei atenuante a provocării, reducerea pedepsei şi suspendarea executării acesteia, în raport de menţionata circumstanţă legală cât şi de circumstanţele sale personale, iar în ceea ce priveşte latura civilă, reducerea daunelor morale la cuantumul stabilit de prima instanţă.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât şi din oficiu, se constată că cele două instanţe au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, încadrarea juridică în tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) şi i) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (declaraţiile constante ale părţii vătămate, actul medico-legal, declaraţiile martorilor M.N., M.M., M.A. şi P.N.) care au fost analizate în considerentele hotărârilor pronunţate, rezultă că în ziua de 9 februarie 2000, pe fondul unor vechi relaţii de duşmănie, inculpatul i-a aplicat vărului său M.D., în public, mai multe lovituri de cuţit în regiunea gâtului, în cap şi torace, provocându-i leziuni care au necesitat 25-30 zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare, punând în primejdie viaţa victimei.
Intenţia de a ucide rezultă din materialitatea faptelor, inculpatul lovind victima, în mod repetat, cu un cuţit (obiect apt de a provoca moartea), în zone vitale (cap, gât şi torace) cu intensitate, provocându-i leziuni care i-au pus viaţa în primejdie.
Susţinerile inculpatului, în sensul că fapta a fost comisă sub o puternică tulburare determinată de acţiunea violentă din partea victimei, în condiţiile prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen., nu se confirmă, din probele dosarului rezultând, dimpotrivă că cel care a iniţiat conflictul, după ce se înarmase cu un tub spray şi un cuţit, a fost tocmai inculpatul.
Cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executarea prin privare de libertate, aplicată inculpatului se constată că aceasta este corect individualizată, la stabilirea acesteia instanţa de fond având în vedere relaţiile de duşmănie mai vechi dintre părţi, periculozitatea deosebită a faptei, vârsta înaintată şi starea de boală a făptuitorului, lipsa antecedentelor penale, cât şi poziţia avută în cursul procesului penal.
Nici ultima critică, referitoare la cuantumul daunelor morale acordate nu poate fi primită, majorarea acestora în apel fiind pe deplin justificată, în raport de gravitatea faptelor comise şi de suferinţele la care a fost supusă victima.
Întrucât din actele dosarului nu rezultă existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, urmează a respinge recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul M.N. împotriva deciziei nr. 433 din 8 octombrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, ca nefondat.
Obligă pe inculpat să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2831/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2833/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
