CSJ. Decizia nr. 2831/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2831/2003
Dosar nr.412/2003
Şedinţa publică din 12 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 946 din 8 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul C.A. la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
În conformitate cu art. 61 C. pen., revocă beneficiul liberării condiţionate, privind restul de pedeapsă de 955 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani, 6 luni şi 11 zile închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2039 din 26 august 1996, a Judecătoriei sector 5 Bucureşti, pe care-l contopeşte cu pedeapsa de 6 ani, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpatului şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 10 octombrie 2001, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat instalaţia artizanală, 3 bidoane din plastic şi un cuţit de vânătoare.
A dispus restituirea către martora C.L. a ceasului de mână.
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la 5.793.222 lei, despăgubiri civile către partea civilă S.N.P. P. S.A.
A obligat pe inculpat la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei, onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în noaptea de 9 octombrie 2001, inculpatul, împreună cu alte două persoane rămase neidentificate, a sustras din conducta SC P. SA, ce traversează comuna Chiajna, jud. Ilfov, folosind o instalaţie artizanală, 75 litri produs petrolier.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul.
În apelul Parchetului, s-a criticat nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei pentru următoarele motive:
1. Greşita calculare a restului de pedeapsă neexecutat;
2. Greşita soluţionare a laturii civile;
3. Omisiunea instanţei de a se pronunţa, cu privire la bunurile lăsate în custodie numitei C.L.
Inculpatul a criticat în principal sentinţa, pentru greşita condamnare, iar în subsidiar a solicitat redozarea pedepsei spre minimul special prevăzut de lege.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate, în raport de criticile aduse, precum şi din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea constată că apelul Parchetului este fondat, iar apelul inculpatului este nefondat.
S-a apreciat că într-adevăr restul de executat din pedeapsa de 10 ani, 6 luni şi 11 zile a fost greşit calculat aşa cum greşit s-a soluţionat şi latura civilă.
Că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa şi că pedeapsa aplicată corespunde cerinţelor dispoziţiilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul, critica vizând greşita condamnare susţinând că nu el a săvârşit fapta.
Curtea, examinând cauza în raport de dispoziţiile art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., cât şi alin. (3) al aceluiaşi articol, constată că recursul este nefondat.
Din materialul probator administrat în cauză rezultă vinovăţia inculpatului, apărările acestuia fiind verificate, ocazie cu care s-a constatat nesinceritatea inculpatului.
Aşa cum pe larg s-a motivat în hotărârea instanţei de fond, toate probele din dosar conduc la concluzia vinovăţiei inculpatului, respectiv procesele-verbale de cercetare la faţa locului, planşele fotografice, proces-verbal de percheziţie domiciliară corporală, buletinul de analiză, coroborate cu declaraţiile martorilor.
Susţinerile inculpatului în sensul nevinovăţiei sale, verificate fiind s-au dovedit a fi nesincere, astfel că acesta nu a putut explica prezenţa ceasului, lângă cele 3 canistre pline cu benzină şi a butoaielor din tablă găsite la domiciliu.
Nici reducerea pedepsei nu se impune, pedeapsa aplicată corespunzând cerinţelor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi art. 52 C. pen.
Cum, examinând cauza din oficiu nu se constată motive care să conducă la casarea hotărârilor, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., să se respingă recursul declarat de inculpatul C.A., împotriva deciziei penale nr. 834 din 17 decembrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.A., împotriva deciziei nr. 834 din 17 decembrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 octombrie 2001, la zi.
Obligă pe inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2830/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2832/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
