CSJ. Decizia nr. 2837/2003. Penal. Contestatie în anulare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2837/2003
Dosar nr. 4824/2002
Şedinţa publică din 12 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1276 din 27 iunie 2001, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părţii vătămate C.N. împotriva inculpaţilor M.N., M.S., S.A., C.V., P.M.M., S.C. şi F.I., luând act că aceasta, în şedinţa publică, la termenul de judecată din 27 iunie 2001, a declarat că înţelege să-şi retragă plângerea.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 2005/ R din 11 decembrie 2001, a respins recursul declarat de către partea vătămată, împotriva hotărârii primei instanţe, ca nefondat, cu motivarea că, contrar celor susţinute în recurs, retragerea plângerii de către partea vătămată este dovedită de actele dosarului, împrejurare în raport de care în mod legal s-a dispus încetarea procesului penal.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, partea vătămată a formulat contestaţie în anulare, susţinând că nu a renunţat la judecarea cauzei.
Prin Decizia nr. 1310/ R din 22 iulie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins contestaţia în anulare, ca nefondată, reţinând că, în raport de actele dosarului, în mod corect prima instanţă a reţinut exprimarea de voinţă a părţii vătămate.
Împotriva acestei decizii, partea vătămată a declarat apel.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 629 din 10 octombrie 2002, a respins recursul declarat de către contestatorul, parte vătămată C.C., ca inadmisibil.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de judecată a reţinut că Decizia pronunţată în recurs este definitivă şi nesusceptibilă de a fi supusă controlului judiciar, pe calea unei căi ordinare de atac. Ca atare, nici Decizia pronunţată în soluţionarea contestaţiei în anulare formulată, împotriva deciziei pronunţate în recurs, având acelaşi regim, nu este supusă căii ordinare de atac a apelului.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, contestatorul a declarat recurs, reiterând motivele contestaţiei în anulare.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătoreşti, pentru motivele privind pronunţarea acestora cu nerespectarea condiţiilor formale, legal prevăzute, de desfăşurare a judecăţii sau ca o consecinţă a unui raţionament jurisdicţional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituţională.
Însă, potrivit art. 128 din Constituţia României, părţile pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii procesuale.
Această exigenţă priveşte, în egală măsură, atât căile de atac de reformare cât şi cele de retractare.
În cauză, partea vătămată a formulat o contestaţie în anulare, solicitând pe această cale, retractarea unei hotărâri pronunţată în recurs.
Împotriva acestei hotărâri, contestatorul a exercitat calea ordinară de atac a apelului.
Ori, în raport de dispoziţiile art. 392 alin. (4), prin care este reglementat dreptul de exercitare a căii ordinare de atac a apelului, exclusiv cu referire la sentinţele date în contestaţie, în mod legal, prin Decizia atacată, instanţa de judecată s-a pronunţat în sensul respingerii apelului, ca inadmisibil.
Este de reţinut că prevederile art. 392 alin. (4) C. proc. pen., sunt aplicabile exclusiv în situaţia îndeplinirii cumulative a două condiţii, ce nu se regăsesc în cauză şi anume: instanţa a soluţionat o contestaţie în anulare întemeiată, pe cazurile prevăzute de art. 386 lit. d) C. proc. pen. şi, asupra acestei contestaţii instanţa s-a pronunţat prin sentinţă.
Ca atare, în raport de neîndeplinirea condiţiilor menţionate, în mod corect apelul declarat de către contestatorul, parte vătămată a fost respins ca inadmisibil.
În consecinţă, reţinând că motivele invocate de contestator sunt neîntemeiate şi alte motive de casare, susceptibile a fi luate în considerare din oficiu, nu se constată, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat în cauză, ca nefondat.
Văzând şi cererile de cheltuieli, dovedite cu actele depuse la dosar, Curtea, în temeiul art. 193 C. proc. pen., raportat la art. 274 C. proc. civ., va obliga pe recurent, potrivit dispozitivului, la restituirea cheltuielilor de judecată făcute de către inculpaţii P.M.M. şi S.C. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat să plătească statului 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de partea vătămată C.C., împotriva deciziei nr. 629 din 10 octombrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Obligă pe recurentă să plătească inculpaţilor P.M.M. şi S.C. suma de 7.000.000 lei primului, 3.000.000 lei celui de al doilea şi statului 800.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2836/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2838/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
