CSJ. Decizia nr. 2841/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2841/2003
Dosar nr. 1848/2993
Şedinţa publică din 12 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 269 din 11 decembrie 2002, Tribunalul Sibiu a respins cererea formulată de către condamnatul L.I., pentru întreruperea executării pedepsei de 17 ani închisoare, aplicată acestuia prin sentinţa penală nr. 51/1993, a Tribunalului Sibiu.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de executare a reţinut că, la data de 6 noiembrie 2002, condamnatul L.I. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 17 ani închisoare, susţinând că este grav bolnav şi nu poate suporta regimul de detenţie.
S-a dispus examinarea medico-legală a condamnatului.
Laboratorul medico-legal Sibiu nu a recomandat întreruperea executării pedepsei.
La cererea condamnatului, s-a dispus reexaminarea acestuia de către Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca.
Condamnatul a fost examinat la Cluj, iar pentru examene de specialitate al căror rezultat urma să fie interpretat de către institut, acesta urma a fi internat la Spitalul judeţean Alba.
La termenul de judecată din 11 decembrie 2001, condamnatul a precizat expres, că refuză a se conforma indicaţiei de prezentare la această unitate spitalicească.
În raport de această împrejurare, s-a revenit la proba cu o nouă expertiză medicală şi cum prima expertiză a conchis că afecţiunile de care suferă condamnatul pot fi tratate în reţeaua sanitară penitenciară, s-a apreciat că în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Împotriva hotărârii primei instanţe, condamnatul a declarat apel, susţinând că actele medicale care au stat la baza pronunţării hotărârii atacate, nu reflectă afecţiunile de care suferă în realitate şi că acestea au fost întocmite cu încălcarea prevederilor legale. Totodată, acesta a solicitat a fi expertizat de Institutul de Medicină Legală P.M.M. Bucureşti.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia nr. 113/ A din 27 martie 2003, a respins apelul declarat de către condamnat ca nefondat.
S-a reţinut că, în raport de refuzul condamnatului de a se prezenta la Spitalul judeţean Alba, în vederea efectuării de investigaţii de specialitate şi interpretării ulterioare a rezultatelor de către Institutul de Medicină Legală Cluj-Napoca, în mod corect prima instanţă a soluţionat cererea acestuia, corespunzător concluziilor expertizei medico-legale aflată la dosarul cauzei.
S-a mai reţinut că, cererea sa nu poate fi admisă, în raport de procedura şi etapele succesive stabilite de lege, cu referire la expertize.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, condamnatul a declarat recurs, invocând pronunţarea acesteia cu aplicarea greşită a legii.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Condamnatul a susţinut că, în raport de faptul că se află în executarea pedepsei privative de libertate, nelegal nu a fost adus la judecarea apelului.
Ori, potrivit art. 460 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul arestat este adus la judecată, cu referire la situaţiile privind executarea hotărârilor penale, reglementate în Titlul III din acelaşi cod, numai în cazul în care i s-ar putea agrava situaţia, sau când instanţa consideră necesară prezenţa acestuia.
Ca atare, cum condamnatul nu s-a aflat în una din cele două situaţii prevăzute de textul legal menţionat, prima critică se constată a fi neîntemeiată.
În baza dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei închisorii, poate fi dispusă numai când se constată, pe baza unei expertize medicale că, cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Din expertiza medico-legală efectuată în cauză, nu a rezultat că bolile de care suferă condamnatul, nu pot fi tratate în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor şi că acestea îl pun în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Pe de altă parte, o nouă expertiză nu a putut fi efectuată, ca urmare a refuzului condamnatului de a se supune procedurii legal prevăzute.
Aşa fiind, în mod corect cererea acestuia, apreciată ca neîntrunind condiţiile art. 455, raportat la art. 453 C. proc. pen., a fost respinsă.
Ca atare, fiind temeinică şi legală, în mod corect această hotărâre a fost menţinută, prin respingerea apelului declarat de către condamnat.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate se constată aşadar că, instanţele au stabilit corect, cu privire la neîndeplinirea condiţiilor art. 455, cu referire la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Este de reţinut că, pentru asigurarea, concomitent, a scopului procesului penal şi a scopului pedepsei aplicate, punerea de îndată în executare a hotărârii definitive de condamnare şi executarea pedepsei, apare ca fiind o condiţie obligatorie.
Ca atare, întreruperea executării pedepsei închisorii, poate fi acordată exclusiv în acele situaţii, în care instanţa investită cu cererea, constată incidenţa unuia din cazurile limitativ, prevăzute de legea procesuală penală şi îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, pentru cazul invocat.
Ori, cazul invocat de către condamnat, cu referire la condiţiile cumulative, prevăzute de legea procesuală, nu a fost dovedit în cauză.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de către condamnatul L.I.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul L.I., împotriva deciziei nr. 113 din 27 martie 2003, a Curţii de Apel Alba Iulia, ca nefondat.
Obligă pe condamnat să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2840/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2849/2003. Penal. Art.174,175 c.pen. Recurs → |
|---|
