CSJ. Decizia nr. 2849/2003. Penal. Art.174,175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2849/2003
Dosar nr. 1439/2003
Şedinţa publică din 13 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 218 din 17 decembrie 2002, a Tribunalului Teleorman, în baza art. 174 şi art. 175 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul C.C. la 20 de ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), din care s-a dedus prevenţia de la 1 august 2002, la zi şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., precum şi degradarea militară, conform art. 67 alin. (2) C. pen.
Inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, conform art. 191 C. proc. pen.
În fapt, instanţa fondului a reţinut următoarele:
Inculpatul, în vârstă de 50 ani, a fost căsătorit din 1976 cu victima C.B., din căsătorie rezultând doi copii, în prezent majori C. şi C.I. şi al treilea minor, C.T, aflat în întreţinerea sorei sale, C.
Pe fondul unor conflicte anterioare, de durată, şi consumului de alcool, între cei doi soţi au intervenit neînţelegeri soldate, deseori, cu agresarea soţiei de către inculpat.
Principalul motiv al acestor neînţelegeri consta în reproşuri aduse de inculpat soţiei, că i-a fost infidelă, iar copiii nu au fost concepuţi cu el, reproş bazat şi pe împrejurarea că, anterior anului 1993, inculpatul a lucrat mai mult timp într-o ţară arabă, lipsind, astfel, de acasă.
Această „credinţă” a inculpatului a condus la îmbolnăvirea lui psihică, pentru care, în anul 1989, a fost internat la Spitalul de Psihiatrie Poroschia, cu diagnosticul „tulburări de personalitate de tip polimorf, cu decompesări de tip depresiv exacerbate de toxice”.
Mai mult, în anul 2002, inculpatul a avut şi trei tentative de suicid prin ingerarea voluntară de medicamente, ultima tentativă fiind în februarie 2002, când, inculpatul a fost internat în comă la Spitalul Ialomiţa.
În noaptea de 31 iulie 2002, în jurul orei 1,45, cei doi soţi se aflau singuri în locuinţa lor din municipiul Alexandria.
Inculpatul şi-a trezit soţia din somn, a chemat-o în sufragerie şi i-a reproşat din nou, că nu a conceput cu el pe cei trei copii.
Ceva mai mult, inculpatul a pus-o pe victimă să scrie pe o coală de hârtie, dacă este adevărat sau nu că a conceput copiii cu el.
Cum victima, şi de această dată, i-a confirmat că este adevărat că a conceput copiii cu el, inculpatul s-a enervat şi a agresat-o superficial.
La un moment dat, însă, el a ştrangulat victima cu un ciorap, până a realizat că aceasta a decedat.
La scurt timp, inculpatul a telefonat la Bucureşti lui C.N.C. (concubinul fiicei sale C.), i-a spus că şi-a ucis soţia prin ştrangulare, i-a cerut s-o anunţe şi pe cealaltă fiică (C.I.), tot din Bucureşti şi să vină împreună, la Alexandria.
După ce, pe coala de hârtie, pe care scrisese şi victima, a scris că, dacă aceasta „recunoaşte”, că nu i-a conceput cu el, pe cei trei copii, o „lasă în viaţă”, inculpatul a mers la sediul Poliţiei Alexandria, unde, a relatat fapta comisă.
La urmărirea penală, inculpatul a fost sincer, a descris, detailat împrejurările în care şi-a ucis soţia şi a solicitat efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice, scop în care a fost internat la Spitalul Penitenciar Jilava. Atitudinea sinceră s-a manifestat şi la cercetarea judecătorească.
Raportul medico-legal a concluzionat, că inculpatul prezintă „tulburare de personalitate de tip polimort, cu decompensare depresivă” şi are discernământul diminuat, în raport cu fapta comisă.
Apelul declarat de inculpatul C.C. împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 118 din 5 martie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârea, pentru netemeinicie, sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei aplicate, care, este prea mare, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Recursul este întemeiat.
Conform art. 72 alin. (1) C. pen., „La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală”.
Analizând pedeapsa stabilită şi aplicată inculpatului, în raport de dispoziţiile textului de lege enunţat, Curtea constată că, dacă prima instanţă stabilind şi aplicând pedeapsa de 20 ani închisoare inculpatului, s-a ţinut, în concret, seama de gradul mare de pericol social al faptei, încriminate de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., sancţionată generic, cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi şi, chiar de împrejurările în care a fost comisă infracţiunea, de natură să atenueze sau să agraveze răspunderea penală, nu s-a ţinut seama, în suficientă măsură, şi de persoana infractorului, care, aşa cum rezultă din actele dosarului, este un bolnav psihic, cu multiple tentative de suicid, cu tulburări de personalitate de tip polimorf, cu decompesări de tip depresiv exacerbate de toxice, având discernământul diminuat, în raport cu fapta comisă.
Potrivit art. 3899 alin. (1) C. proc. pen., „Hotărârile sunt supuse casării, printre altele, când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite prevăzute de lege.
Rezultă, din cele spuse, că recursul declarat de inculpatul C.C., se impune a fi privit ca fondat şi admis, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., casându-se Decizia atacată precum şi sentinţa primei instanţe, numai cu privire la cuantumul pedepsei, pe care-l va reduce de aşa natură încât să corespundă tuturor criteriilor de individualizare.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
În conformitate cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsă, timpul arestării inculpatului.
Văzând şi reglementarea plăţii onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.C. împotriva deciziei nr. 118 din 5 martie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr. 218 din 17 decembrie 2002, a Tribunalului Teleorman, numai cu privire la cuantumul pedepsei aplicate.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 20 ani închisoare, la 16 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 1 august 2002, la 13 iunie 2003.
Onorariul pentru apărarea din oficiu în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2841/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 285/2003. Penal → |
|---|
