CSJ. Decizia nr. 2916/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.2916/2003
Dosar nr. 5056/2002
Şedinţa publică din 18 iunie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă, constată:
Prin sentinţa penală nr. 670 din 23 iulie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, inculpatul T.L. a fost condamnat la 2 pedepse de câte un an închisoare, pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. e), cu aplicarea art. 99 şi art. 109 C. pen. şi art. 74 lit. a) şi c) – art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de un an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 27 octombrie 2001 la zi.
S-au respins cererile de despăgubiri formulate de părţile vătămate B.G. şi C.M.
S-a constatat acoperit prin restituire prejudiciul cauzat părţii vătămate C.M.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt, s-au reţinut următoarele:
1. În ziua de 22 octombrie 2001, în jurul orei 12,00, inculpatul s-a urcat în lift împreună cu partea vătămată B.G. pe care o urmărise până la bl. T. 24 situat pe str. Tg. Neamţ, pentru a-i sustrage lanţul din aur de la gât. Inculpatul a coborât din lift la etajul 10 împreună cu partea vătămată şi i-a smuls prin sustragere lanţul, după care s-a urcat înapoi în lift pentru a fugi de la locul faptei.
Partea vătămată a tras de uşa liftului pentru a-l împiedica pe inculpat să plece şi pentru a-şi recupera bunul, dar inculpatul a împins-o şi aceasta a căzut, astfel încât, inculpatul a reuşit să fugă.
Bunul sustras a fost dat unei persoane necunoscute pentru a-l vinde.
S-a mai reţinut că inculpatul s-a autodenunţat.
2. La data de 27 octombrie 2001, inculpatul a urmărit-o pe partea vătămată C.M. din Piaţa Drumul Taberei până la blocul T. 5 din str. Drumul Taberei pentru a-i sustrage lănţişorul pe care îl avea la gât.
Ca şi în cazul precedent inculpatul s-a urcat în lift cu partea vătămată. Cei doi au coborât împreună la etajul 4, după care inculpatul a prins partea vătămată cu mâna stângă din spate şi i-a astupat gura, iar cu mâna dreaptă i-a smuls lănţişorul şi apoi a fugit pe scări, dar la ieşirea din bloc a fost imobilizat de martorii C.N., M.C. şi N.D., gardieni publici, care au fost alertaţi de strigătele părţii vătămate.
Bunul sustras a fost restituit părţii vătămate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 724/ A din 6 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat în parte sentinţa şi rejudecând, a descontopit pedepsele, a înlăturat aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi a majorat pedepsele la câte 2 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus arestarea preventivă de la 27 octombrie 2001 la 26 octombrie 2002.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie s-a respins, ca nefondat, apelul inculpatului care a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a apreciat că nejustificat s-au reţinut în favoarea inculpatului circumstanţe atenuante.
Inculpatul a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând în principal că la termenul când s-a judecat apelul, procedura de citare nu a fost legal îndeplinită. În subsidiar, s-a solicitat casarea deciziei şi menţinerea sentinţei prin care s-a făcut o justă individualizare a pedepsei.
Primul motiv de recurs este întemeiat.
Potrivit dispoziţiilor art. 291 alin. (1) C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate, iar conform art. 177 alin. (1) C. pen., inculpatul se citează la adresa unde locuieşte.
Din actele dosarului rezultă că în declaraţia dată la 1 noiembrie 2001, inculpatul a arătat adresa completă şi corectă unde locuieşte împreună cu familia sa.
Pentru termenul din 16 noiembrie 2002 când a avut loc judecarea apelurilor, inculpatul a fost citat la o adresă incompletă fără a se indica scara pe care se află apartamentul unde locuieşte.
Aşa fiind, Curtea constată că procedura de citare a inculpatului pentru termenul la care a avut loc judecata în apel nu a fost legal îndeplinită, împrejurare care constituie motiv de casare conform art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen.
În consecinţă, recursul va fi admis şi conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., se va trimite cauza spre rejudecare instanţei de apel.
Întrucât motivul de casare constatat impune trimiterea cauzei spre rejudecare, este inutilă analiza celui de al doilea motiv de recurs invocat, urmând ca instanţa de trimitere să aibă în vedere apărările formulate sub aspectul individualizării pedepsei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.L. împotriva deciziei penale nr. 724 din 6 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II penală.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2915/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 2917/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
