ICCJ. Decizia nr. 297/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 297
Dosar nr.1783/2003
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 21 din 23 ianuarie 2003, Tribunalul Prahova a condamnat, printre alţii, pe inculpatul C.P. la 1 an închisoare pentru complicitate la infracţiunea de furt prevăzută de art.26 raportat la art. 208 alin. (1) cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din art. 26 raportat la art. 208 alin. (1), 209 alin. (3) lit. a)cu aplicarea art.13 C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe timp de 3 ani.
Conform art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen. privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Prin aceeaşi sentinţă au fost condamnaţi, la diferite pedepse şi alţi inculpaţi.
Prima instanţă a reţinut că în perioada martie 2000 – iunie 2000, inculpatul C.P., a cumpărat, cunoscând că provine din sustrageri de la inculpatul O.V. cantitatea de 1428 litri benzină în valoare de 15.993.600 lei sustrasă de acesta din urmă din conducta S.C. PetrotransS.A.
Apelul declarat de inculpat a fost respins de Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr.151 din 26 martie 2003.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul solicitând reducerea pedepsei pe considerentul că nu are antecedente penale şi este încadrat în muncă.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar se constată că instanţele de judecată au reţinut temeinic situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în concordanţă cu probatoriul administrat, făcând şi o încadrare juridică corectă a faptei.
De asemenea, instanţele au făcut şi o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului în raport cu criteriile prevăzute de art. 72C. pen., ţinând seama inclusiv, de situaţiile personale menţionate de acesta în recursul său.
Faţă de pericolul social al infracţiunii comise şi de comportarea nesinceră a inculpatului pe parcursul procesului penal nu este cazul a se reduce pedeapsa.
În consecinţă, va fi respins recursul declarat de inculpat cu obligarea lui la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.P. împotriva deciziei penale nr. 151 din 26 martie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 2967/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2971/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
