CSJ. Decizia nr. 3113/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3113/2003
Dosar nr. 481/2003
Şedinţa publică din 27 iunie 2003
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 351 din 13 iunie 2002, Tribunalul Iaşi, în baza art. 20 raportat la art. 174 C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul M.D. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi la pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., a fost confiscată de la inculpat o furcă.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 13 martie 2002 până la 11 aprilie 2002.
S-a luat act că partea vătămată M.M. nu se constituie parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la 5.429.729 lei către Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie Iaşi şi la taxa de scont calculată de B.N.R. până la achitarea sumei.
Tribunalul a reţinut că în ziua de 5 iunie 2001, în urma unui conflict pe care l-a avut cu partea vătămată M.M., privind locul de păşunat al oilor inculpatului, acesta a lovit-o de mai multe ori cu partea metalică a unei furci în zona stângă a toracelui şi în zona capului, victima pierzându-şi cunoştinţa. Certificatul medico-legal, atestă că leziunile produse părţii vătămate (echimoze, pneumotorax, fracturi costale, emfizem subcutanat hemitorace stâng) necesită 30-35 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Prin Decizia penală nr. 5 din 7 ianuarie 2003, Curtea de Apel Iaşi a admis apelul declarat de inculpat, a modificat sentinţa şi a redus pedeapsa principală de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare. Au fost menţinute toate celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Curtea de apel a considerat corectă încadrarea juridică a faptei în tentativă de omor, acţiunea violentă a inculpatului producându-i victimei leziuni care i-au pus în pericol viaţa. A mai reţinut că din modul în care inculpatul a lovit partea vătămată, cu un obiect care putea provoca decesul victimei (furcă) şi într-o zonă vitală a corpului (partea stângă a toracelui) a rezultat cu certitudine intenţia inculpatului de a ucide victima, salvată numai prin intervenţia rapidă a medicilor specialişti.
Instanţa de apel a redus pedeapsa, având în vedere comportarea anterioară bună a inculpatului, infractor primar, sinceritatea şi regretul manifestat, precum şi vârsta acestuia (61 de ani).
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul, fără a menţiona în scris motivele.
În şedinţa de dezbateri, recurentul inculpat nu s-a prezentat, apărarea sa fiind formulată de un avocat desemnat din oficiu, care a indicat ca motive de recurs, greşita încadrare juridică a faptei şi individualizarea necorespunzătoare a pedepsei aplicate inculpatului în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), solicitând reducerea pedepsei şi aplicarea art. 81 C. pen. Recursul declarat de inculpat este nefondat pentru considerentele care urmează:
Sub aspectul greşitei încadrări a faptei comise de inculpat, Curtea reţine netemeinicia susţinerilor recurentului, în raport cu probele efectuate în cauză (declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor oculari C.D., F.D.T, recunoaşterea inculpatului şi constatările medicilor cuprinse în certificatul medico-legal şi în biletul de ieşire din spital a victimei). Astfel, din ansamblul acestor probe, ambele instanţe au reţinut corect că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 C. pen., iar nu cele ale infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., pentru că atât sub aspectul laturii subiective (intenţiei), cât şi sub aspectul laturii obiective (activitatea infracţională), fapta inculpatului nu poate fi considerată doar o vătămare corporală. Inculpatul chiar dacă nu ar fi urmărit decesul părţii vătămate, a acceptat producerea acestui deznodământ, lovind pe aceasta cu partea metalică a unei furci (unealtă aptă de a produce decesul), de mai multe ori, în zone vitale ale corpului victimei (în partea stângă a toracelui, unde se află inima, unul din plămâni şi apoi în cap) şi producându-i leziuni grave (hemopneumotorax, ruptura unor coaste) care au pus în primejdie viaţa acesteia. Numai datorită intervenţiei rapide şi eficiente a medicilor specialişti, viaţa victimei a putut fi salvată.
Cu privire la pedeapsa aplicată, Curtea constată că în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a fost corect individualizată, recunoscându-i-se inculpatului circumstanţe atenuante conform art. 74 şi reducându-se pedeapsa sub minimul special al pedepsei, conform art. 76 alin. penultim C. pen.
Potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor trebuie să se ţină seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului, precum şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, instanţele stabilind o pedeapsă principală de 2 ani şi 6 luni închisoare, au avut în vedere toate aceste criterii de individualizare.
Curtea constată că în raport cu gravitatea faptei şi pentru realizarea scopului pedepsei, nu pot fi aplicate în cauză prevederile art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiţionată a executării pedepsei. Circumstanţele atenuante recunoscute inculpatului au determinat deja reducerea pedepsei sub minimul special.
În consecinţă, recursul va fi respins ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.300.000 lei, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.D. împotriva deciziei penale nr. 5 din 7 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Iaşi.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3112/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3114/2003. Penal → |
|---|
