CSJ. Decizia nr. 3117/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3117/2003
Dosar nr.4406/2002
Şedinţa publică din 27 iunie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 28 februarie 2001, organul de cercetare penală al Poliţiei sectorului 1, Bucureşti a început urmărirea penală împotriva învinuitului O.I., pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 alin. (2) C. pen., prin aceea că în perioada martie - octombrie 1999, în calitate de „agent de vânzări” a încasat de la beneficiarii societăţii, diverse sume de bani, pe care nu le-a depus la casieria unităţii folosindu-le în interes personal, creând un prejudiciu de 23.905.517 lei S.C. D.I.E. SRL Bucureşti.
S.C. D.I.E. SRL Bucureşti a făcut plângere penală la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti şi secţia 3 Poliţie, solicitând cercetarea numitului O.I. pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 C. pen.
Prin Ordonanţa din 27 aprilie 2001 Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului O.I., pentru infracţiunea de gestiune frauduloasă, prevăzută de art. 214 alin. (2) C. pen., cu motivarea că faptele săvârşite de către sus-numitul nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni ci ale infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen.
În temeiul art. 285, raportat la art. 279 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., s-a dispus ca plângerea SC D.I.E. SRL Bucureşti să fie trimisă pentru competentă soluţionare Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Prin sentinţa penală nr. 2047 din 16 octombrie 2001, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a condamnat pe inculpatul O.I. la o pedeapsă cu amendă penală în cuantum de 2.000.000 lei, pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., dispunând totodată şi obligarea sa la plata sumei de 23.805.527 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C. D.I.E. SRL Bucureşti.
Instanţa a reţinut că inculpatul şi-a însuşit sumele de bani reprezentând contravaloarea produselor pe care SC D.I.E. SRL Bucureşti i le-a încredinţat pentru a fi vândute unor societăţi comerciale.
Împotriva sentinţei penale nr. 2047 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, definitivă, a formulat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, solicitând admiterea acestuia, schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite de inculpat, din infracţiunea de abuz de încredere, prevăzută de art. 213 C. pen., în infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi trimiterea cauzei la organul de cercetare penală pentru efectuarea urmării penale pentru această infracţiune.
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 2151 alin. (1) C. pen., introdus prin Legea nr. 140 din 14 noiembrie 1996, înscrierea, folosirea sau traficarea, de către un funcţionar, în interesul său, ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau administrează, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 15 ani, constituind infracţiunea de delapidare.
Iar, art. 147 alin. (1) C. pen., stabileşte că, prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investită, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu, în serviciul unei unităţi dintre cele care se referă la art. 145 C. pen., iar în alin. (2) al aceluiaşi articol, se prevede că prin funcţionar se înţelege persoana menţionată în alin. (1), precum şi orice salariat care exercită o însărcinare de serviciu unei alte persoane juridice decât cele prevăzute în acel alineat.
Din actele dosarului rezultă că O.I. în perioada martie - octombrie 1999 a fost angajat, în baza unei „Convenţii civile” pentru prestarea de servicii în calitate de „agent comercial” (de vânzări) al SC D.I.E. SRL Bucureşti, având ca sarcini de serviciu obligaţia de a preda pe bază de factură, mai multor societăţi comerciale, diferite produse livrate de unitatea respectivă, primind contra „chitanţă” valoarea în bani a acestora, bani care trebuia să îi depună la casieria societăţii furnizoare.
În virtutea acestei însărcinări de serviciu, O.I. a predat unor societăţi produse primite de la SC D.I.E. SRL Bucureşti, eliberând „chitanţe”, în care a semnat în calitate de „casier”, pentru banii încasaţi, parte din aceştia, în cuantum de 23.905.517 lei, nemaifiind depuşi la casieria unităţii furnizoare, el însuşindu-i în interes propriu: (certificat de înmatriculare, statutul Societăţii D.I.E. SRL Bucureşti, tabelul şi chitanţele).
În aceste condiţii faptele săvârşite de O.I. constituie infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi nu infracţiunea de abuz de încredere prevăzută de art. 213 C. pen.
Acceptând să îndeplinească funcţia de „agent comercial” (de vânzări) să primească produse de la SC D.I.E. SRL Bucureşti, al cărui salariat era, şi să predea beneficiarilor, pe bază de „chitanţă”, contravaloarea lor cu obligaţia de a o preda casierului, O.I. şi-a asumat, în fapt, cu privire la sumele de bani primite, calitatea de gestionar, astfel că însuşirea acestora realizează toate elementele constitutive ale infracţiunii de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., care are un conţinut specific ce o individualizează în rândul infracţiunilor împotriva patrimoniului.
Elementele constitutive ale infracţiunii de abuz de încredere, prevăzute de art. 213 C. pen., ar fi fost întrunite numai dacă făptuitorul nu ar fi gestionat suma de bani însuşită, adică dacă nu s-ar fi aflat într-un raport de muncă cu SC D.I.E. SRL Bucureşti, în baza căruia a deţinut sumele de bani încasate pentru aceasta, sau, cu alte cuvinte, dacă banii respectivi ar fi ajuns în detenţia sa doar pe baza unui raport juridic patrimonial.
Or, infracţiunea de delapidare este o infracţiune proprie, cu subiect calificat, care trebuie să aibă o dublă calitate şi anume aceea de funcţionar sau „alt salariat” şi aceea de gestionar sau administrator (cum a fost situaţia lui O.I.).
Pentru aceste considerente, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, fiind întemeiat, va fi admis şi se va casa sentinţa penală nr. 2047 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, iar în baza art. 334 C. proc. pen., Curtea va schimba încadrarea juridică a faptelor săvârşite de O.I. din infracţiunea prevăzută de art. 213 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2151, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cauza urmând să fie trimisă Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti pentru efectuarea urmăririi penale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 2047 din 16 octombrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, privind pe inculpatul O.I.
Casează sentinţa penală atacată.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 213 C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Trimite cauza Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 Bucureşti pentru efectuarea urmăririi penale.
Onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3116/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3119/2003. Penal. Contestatie la exectuare.... → |
|---|
