CSJ. Decizia nr. 3116/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3116/2003
Dosar nr. 323/2003
Şedinţa publică din 27 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 211 din 10 aprilie 2002 a Tribunalului Dolj, în temeiul art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul T.L., din infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) şi (2), cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aplicându-i pedeapsa de 3 ani închisoare.
În temeiul art. 290 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), inculpatul a mai fost condamnat la un an închisoare.
În baza art. 33 – art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 3 ani închisoare.
În conformitate cu art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, fixându-se un termen de încercare de 5 ani.
În baza art. 863 C. pen., inculpatul a fost obligat să se prezinte la judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Tribunalului Dolj, în prima zi de vineri din lunile ianuarie, aprilie, iulie şi octombrie, ale fiecărui an şi să respecte măsurile de supraveghere, de la lit. a), b), c) şi d), ale textului indicat.
Instanţa a obligat pe inculpat la 72.297.461 lei despăgubiri civile către S.C. T.G.I.E. Oradea.
Au fost anulate actele false.
Inculpatul a fost obligat la 1.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această soluţie prima instanţă, pe baza probelor administrate la urmărirea penală şi, în mod nemijlocit, în faza cercetării judecătoreşti, a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Începând cu luna septembrie 1996, inculpatul T.L. a lucrat în calitate de conducător auto la S.C. T.G.I.E. S.R.L Oradea, având locul de muncă la depozitul din Craiova, iar prin fişa postului, avea stabilite şi atribuţii de gestiune mobilă.
Începând cu anul 1997, inculpatul a hotărât să-şi însuşească diferite sume de bani din încasările zilnice realizate ca urmare a vânzării bunurilor societăţii, banii însuşiţi, folosindu-i în interes personal. Pentru a nu fi descoperite actele repetate de sustragere, inculpatul a alterat înscrisurile întocmite cu ocazia încasării sumelor de bani de la clienţi, în sensul că pe primul exemplar ce era înmânat cumpărătorului trecea suma reală, iar pe celelalte două, trecea o sumă mult mai mică, pe care, de fapt, o şi depunea la casieria societăţii.
O altă modalitate prin care inculpatul şi-a însuşit diferite sume de bani rezultate din vânzarea bunurilor societăţii, a fost aceea a întocmirii unor facturi fictive în care a consemnat livrarea de mărfuri unor societăţi comerciale cu care a avut relaţii comerciale.
Verificându-se gestiunea inculpatului s-a constatat că, în modalitatea mai sus descrisă, acesta a produs o pagubă în cuantum de 192.363.503 lei din care 65.268.999 lei reprezintă sume ce pot fi recuperate de la trei societăţi comerciale partenere de afaceri.
Prima instanţă a apreciat că fapta inculpatului, aşa cum a fost descrisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute şi pedepsite de art. 2151 alin. (1) C. pen. şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 298 C. pen., ambele în formă continuată şi aflate în concurs real.
La individualizarea pedepselor s-au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi s-a apreciat că în raport de datele ce caracterizează pozitiv persoana inculpatului, există garanţia că scopul pedepsei poate fi realizat şi prin suspendarea sub supraveghere.
Sub aspectul laturii civile, prima instanţă a apreciat că din prejudiciul total de 192.363.503 lei trebuie scăzute sumele de 65.286.999 lei şi, respectiv, de 54.442.085 lei, care pot fi recuperate de la clienţi şi pentru care s-a trecut la executare, astfel încât, răspunderea inculpatului trebuie angajată doar pentru diferenţa de 72.297.461 lei.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul şi partea civilă S.C. T.G.I.E. S.R.L Oradea.
Criticile Parchetului se referă la greşita individualizare a pedepselor şi soluţionarea necorespunzătoare a laturii civile. Astfel, se susţine că nu există temeiuri pentru suspendarea executării pedepsei, iar prejudiciul nu a fost integral acoperit, întrucât nu s-a acordat beneficiul nerealizat.
Motivele de apel ale părţii civile privesc în exclusivitate latura civilă şi se referă la stabilirea greşită a întinderii prejudiciului, care, potrivit expertizei întocmite în faza cercetării judecătoreşti, este de 251.859.298 lei, la care trebuie să se adauge foloasele nerealizate.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia nr. 494 din 6 noiembrie 2002, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi de partea civilă S.C. T.G.I.E. S.R.L Oradea şi a desfiinţat în parte sentinţa atacată, înlăturând art. 861, 862 şi 863 C. pen., făcând, totodată, aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen. şi, dispunând, ca pedeapsa rezultantă, de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului T.L., să se execute, în regim de detenţie.
La fel, Curtea de Apel, l-a obligat pe inculpat la 126.739.546 lei despăgubiri civile către partea civilă S.C. T.G.I.E. S.R.L Oradea, cu dobânzile legale, de la data însuşirii sumelor de bani şi până la achitarea integrală a debitului.
Au fost menţinute restul dispoziţiilor din sentinţă.
Instanţa de control, constatând că prima instanţă, pe baza probelor administrate, a reţinut o corectă stare de fapt şi a stabilit, just, vinovăţia inculpatului, a considerat, în acelaşi timp că, în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, a dat o eficienţă nejustificat de mare datelor ce caracterizează persoana inculpatului, desprinzându-le din contextul celorlalte împrejurări obiective care demonstrează un grad de pericol social ridicat al infracţiunilor comise.
Astfel, valoarea ridicată a prejudiciului produs, modalitatea în care au fost concepute şi realizate infracţiunile, întinderea, în timp, a activităţilor infracţionale, impun, cu necesitate, pentru realizarea cerinţelor art. 52 C. pen., înlăturarea prevederilor art. 861 C. pen. şi executarea pedepsei în regim de detenţie.
În ceea ce priveşte soluţionarea laturii civile, instanţa de fond a făcut aprecieri eronate cu privire la limitele în care trebuie angajată răspunderea civilă a inculpatului pentru repararea prejudiciului produs părţii civile.
Justificat, nu s-au avut în vedere concluziile raportului de expertiză întocmit de expert V.D., întrucât acesta atestă săvârşirea altor acte infracţionale decât cele reţinute în rechizitoriu, generatoare şi ele de prejudiciu, dar, care, potrivit dispoziţiilor art. 317 C. proc. pen., nu pot face obiectul judecăţii, de vreme ce, nu s-a făcut extinderea învinuirii, conform prevederilor art. 335 sau art. 336 C. proc. pen.
În consecinţă, reţinându-se că prejudiciul efectiv creat de inculpat prin săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate, este de 192.363.503 lei, din care, aşa cum se recunoaşte chiar de partea civilă, suma de 65.268.999 lei poate fi recuperată de la clienţi, rezultă că răspunderea inculpatului trebuie angajată pentru suma de 126.739.546 lei, acordându-se şi beneficiul nerealizat, reprezentând dobânzile legale, de la data însuşirii şi până la achitarea integrală a debitului.
Nu se va avea în vedere Decizia de imputare emisă în sarcina inculpatului pentru suma de 54.442.085 lei, întrucât aceasta se referă la alte acte cauzatoare de prejudiciu, care nu intră în conţinutul infracţiunilor deduse judecăţii.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri, inculpatul T.L. şi parte civilă S.C. T.G.I.E. S.R.L Oradea.
În recursul său, inculpatul a invocat motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., susţinând că înlăturarea art. 861, 862 şi 863 C. pen., operată de instanţa de apel, este greşită, încât, individualizarea pedepsei, în urma deciziei atacate, încalcă principiile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Partea civilă S.C. T.G.I.E. S.R.L Oradea, prin recursul său, solicită casarea deciziei atacate şi obligarea inculpatului T.L., la plata sumei de 456.329.328 lei despăgubiri civile, din care 251.859.298 lei, reprezentând prejudiciu efectiv şi 204.433.930 lei, reprezentând foloase nerealizate, sumă pentru care, s-a constituit parte civilă.
În susţinerea cererii sale, partea civilă invocă o declaraţie a inculpatului dată în faţa organelor de control ale unităţii, prin care inculpatul şi-ar fi recunoscut însuşirea sumei de 191.532.386 lei şi expertiza efectuată de expertul V.D., care atestă însuşirea de către inculpat, prin întocmirea de facturi fictive, către societăţi inexistente, a sumei de 71.502.633 şi prin falsificarea unor sume înscrise pe chitanţe (exemplarele 2 şi 3), a sumei de 180.402.765 lei, în total, a sumei de 251.905.398 lei.
Examinând hotărârea atacată, în raport de criticile formulate prin recursuri, Curtea constată că, numai recursul inculpatului este fondat, cel al părţii civile, urmând a fi respins.
Astfel, în recursul inculpatului, se observă, că una dintre cele două pedepse aplicate inculpatului, anume cea de 3 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cade sub incidenţa art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 543/2002, fiind graţiată integral.
Aceasta va face ca recursul inculpatului să fie privit ca întemeiat şi admis ca atacare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. c) C. proc. pen., casându-se Decizia penală atacată ca şi sentinţa primei instanţe, înlăturând dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen. şi repunând pedepsele, în individualitatea lor, în baza art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 543/2002, să constate graţierea totală a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată recurentului, pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Constatând intervenirea graţierii, se va pune în vedere inculpatului, dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Dar, constatarea graţierii pedepsei de 3 ani închisoare, cu consecinţa, dispariţiei concursului de infracţiuni, va face inoportună, executarea, prin privare de libertate, a infracţiunii de un an închisoare, aplicată în temeiul art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), fiind îndeplinite condiţiile art. 861 alin. (1) şi 2 C. pen. şi, apreciindu-se că, inculpatul se poate reeduca, nemaisăvârşind infracţiuni, chiar fără executarea pedepsei, încât, se va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, stabilind, un termen de încercare, de 3 ani.
În baza art. 863 lit. a) C. pen., urmează a obliga pe inculpat să se prezinte la judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Tribunalului Dolj, în fiecare zi de vineri din lunile ianuarie, aprilie, iulie şi octombrie ale fiecărui an, din cadrul termenului de încercare.
Inculpatul va fi obligat să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. b), c) şi d) C. pen.
Totodată, se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
În rest, se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate.
Cu privire la recursul declarat de partea civilă S.C. T.G.I.E. S.R.L Oradea, se va observa că nu este posibil a fi admis.
În mod corect, instanţa de apel, ca de altfel şi prima instanţă, au statuat, că părţii civile nu i se poate acorda o sumă mai mare, decât, cea pentru sustragerea căreia, a fost trimis în judecată penală pentru delapidare.
În lipsa extinderii procesului penale, pentru alte materiale, ale infracţiunii de delapidare, pentru care a fost judecat, inculpatul nu poate fi judecat, lipsind sesizarea legală, cu consecinţa, nulităţii absolute, a unor acte contrarii întinderii sesizării.
Faptul că una dintre declaraţiile inculpatului, făcută în cursul urmăririi penale, ca şi expertiza tehnico – contabilă, atestă sustragerea unei sume mai mari decât cea trecută în rechizitoriu şi că partea civilă şi-a majorat suma solicitată, nu sunt de natură a duce la o altă soluţie, atât timp, cât nu s-a extins procesul penal, conform art. 335 C. proc. pen. şi, deci, instanţele nu sunt sesizate să judece şi cu privire la aceste sustrageri.
Rezultă din cele spuse, că recursul părţii civile este nefondat şi va trebui respins în baza art. 38515 alin. (1)pct. 1 lit. b) C. proc. pen., astfel că, sub aspectul soluţiei pronunţate în latura civilă a cauzei, Decizia va fi menţinută, partea civilă putându-şi recupera eventualele diferenţe de prejudiciu, inclusiv, cele privind beneficiul nerealizat, printr-o acţiune civilă, separată.
Văzând şi reglementarea suportării cheltuielilor judiciare făcute de stat,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul T.L. împotriva deciziei penale nr. 494 din 6 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 211 din 10 aprilie 2002 a Tribunalului Dolj.
Înlătură dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor, respectiv 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 1 şi art. 8 din Legea nr. 543/2002, constată graţiată integral pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată inculpatului pentru infracţiunea de delapidare, prevăzută de art. 2151 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Pune în vedere inculpatului dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 543/2002.
În baza art. 861 C. pen., suspendă, sub supraveghere, executarea pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului T.L., pentru infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), stabilind un termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 863 lit. a) C. pen., obligă inculpatul să se prezinte la judecătorul delegat din cadrul Biroului Executări Penale al Tribunalului Dolj, în fiecare primă zi de vineri din lunile ianuarie, aprilie, iulie şi octombrie ale fiecărui an, din cadrul termenului de încercare.
Obligă inculpatul să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 863 lit. b), c) şi d) C. pen.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă S.C. T.G.I.E. SRL Oradea.
Obligă recurenta parte civilă să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3114/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3117/2003. Penal → |
|---|
