CSJ. Decizia nr. 3114/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3114/2003
Dosar nr.4347/2002
Şedinţa publică din 27 iunie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 192 din 13 mai 2002, Tribunalul Brăila a condamnat pe inculpatul P.C.I. la 4 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul de pedeapsă de 459 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 824 din 6 aprilie 1999 a Judecătoriei Brăila, iar potrivit art. 39 alin. (2) C. pen., s-a contopit acest rest de pedeapsă cu pedeapsa de 4 ani 6 luni închisoare, aplicată în prezenta cauză, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani şi 6 luni închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, astfel că el va executa 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile S.N.I.F., sucursala Brăila suma de 18.314.100 lei cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
În ziua de 28 martie 2001 (numai după aproape 3 luni de la eliberarea din detenţie), inculpatul s-a deplasat cu căruţa, din oraşul Ianca la un frate al său, care satisfăcea serviciul militar în acea localitate, luând cu el şi 4 chei fixe şi două ciocane mari (baroase).
După ce şi-a vizitat fratele, inculpatul a circulat pe D.N. 22, între comuna Şuţeşti şi M. Kogălniceanu, deplasându-se la circa 25 m de şosea unde a observat staţia de irigaţii S.R.P.E. 3-2 din Sistemul de irigaţii Movila Miresii, aparţinând S.N.I.F. Bucureşti, sucursala Brăila.
Ajuns la staţia de irigaţii respectivă, în jurul orei 13, inculpatul, folosind cheile fixe şi un baros, din cele luate de acasă, a demontat, prin lovirea şuruburilor de prindere de postament, a unei pompe de irigaţii Brateş-250, după care materialele rezultate (corp pompă cu carcasă, ax pompă, rotor pompă şi rulmenţi pompă, degradate) le-a aşezat în căruţa cu care venise, în scopul de a le transporta pentru vânzare.
În această situaţie, inculpatul a fost surprins de plt. maj. M.M. de la Postul de poliţie al comunei Şuţeşti, judeţul Brăila, însoţit de martorii C.C. şi C.C., care au constatat urme recente de desfacere a piuliţelor pe locul (postamentul) unde fusese instalată pompa sustrasă, inculpatul recunoscând că el a rupt şuruburile de prindere a pompei prin lovirea cu barosul, însuşindu-şi şi elementele acesteia cu intenţia de a le vinde la Centrul de Colectare fier vechi.
Prin adresa nr. 227 din 7 iunie 2001 S.N.I.F. Bucureşti, sucursala Brăila, Sistemul Movila Miresii, a comunicat că anul punerii în funcţiune a pompei sustrase este 1979, că aceasta avea un grad de uzură de 15% şi o valoare de inventar de 472.804 lei.
S.N.I.F. Bucureşti, sucursala Brăila s-a constituit parte civilă pentru un prejudiciu de 21.658.000 lei, deoarece corpurile de pompă ridicate de la inculpat nu mai puteau fi folosite.
Situaţia de fapt reţinută este dovedită cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante (procesul verbal de constatare şi declaraţiile martorilor P.P., C.C. şi C.C.).
Inculpatul a recunoscut în întregime şi cu amănunte faptele săvârşite în declaraţia de la urmărire penală, ca la instanţa de judecată să nu-şi mai menţină aceste declaraţii, pretinzând că pompa a găsit-o lângă marginea drumului şi nu a sustras-o de la sistemul de irigaţii.
Împotriva hotărârii primei instanţe inculpatul a declarat apel, nemotivat, lipsind şi la judecarea acestuia, apărătorul său susţinând că nu sunt probe din care să rezulte că inculpatul ar fi demontat pompa, el afirmând că a găsit-o la marginea drumului, totodată cerând reducerea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 491/ A din 20 septembrie 2002, Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul P.C.I. constatând că prima instanţă, printr-o analiză judicioasă a probelor administrate în cauză, a stabilit în mod temeinic situaţia de fapt, căreia i s-a dat şi încadrarea juridică corespunzătoare, în dispoziţiile legale incidente.
Contrar celor susţinute, instanţa de control judiciar a constatat că în cauză a fost efectuată o judiciosă operaţiune de individualizare a sancţiunii penale aplicate, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva deciziei penale menţionate s-a declarat recurs, nemotivat, probabil de către apărător, inculpatul neprezentându-se nici de această dată pentru susţinerea lui în instanţă.
Apărătorul din oficiu, desemnat inculpatului a pus concluzii prin care a cerut achitarea inculpatului, susţinând că faptele puse în sarcina sa constituie o înscenare de prindere în flagrant, în realitate el nesăvârşind nici o infracţiune, deoarece a găsit pompa, ce se pretinde că a fost sustrasă (art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.).
A doua critică se referă la greşita aplicare a art. 209 alin. (3) C. pen., cerându-se schimbarea calificării juridice a faptei în infracţiunea prevăzută de art. 208, raportat la art. 209 alin. (2), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) (art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.).
În final, s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, care se consideră exagerată (art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.).
Recursul este nefondat.
Prima instanţă a făcut o analiză judicioasă a probelor dosarului, pe care apreciindu-le just, a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului P.C.I.
De asemenea şi instanţa de apel, analizând probele administrate, a ajuns, justificat, la aceleaşi concluzii.
Curtea, examinând actele şi lucrările dosarului, constată că susţinerile inculpatului şi respectiv ale apărătorului acestuia, cum că el nu ar fi sustras pompa din Sistemul de irigaţii, prin demontarea (ruperea) şuruburilor de prindere a ei de soclu şi că ar fi găsit-o „lângă marginea drumului” nu sunt reale, ele fiind infirmate de probele administrate în cauză. Astfel:
- Din procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante întocmit de plt. maj. M.M., în prezenţa martorilor C.C. şi C.C., rezultă că în ziua de 28 martie 2001, orele 13, în timp ce se deplasau pe D.N. 22 au observat, lângă staţia de irigat, între localităţile Şuţeşti – Movila Miresii, la circa 25 m de şosea, o căruţă, iar lângă aceasta o persoană, care identificată fiind a constatat că este inculpatul P.C.I.; că asupra acestuia au fost găsite 4 chei fixe şi două ciocane (baroase), iar în căruţă erau mai multe piese din fontă şi oţel, respectiv o carcasă pompă irigaţii, un ax din inox, rulmenţi sparţi şi un rotor, toate de la pompa de irigaţii. La cercetarea locului faptei, pe cel de al doilea postament nu se mai afla nici o pompă, existând doar o ţeavă groasă metalică ce făcea legătura între postament şi canalul de desecare, „prezentând urme recente de desfacere a piuliţelor”.
În continuare fiind întrebat inculpatul, acesta le-a relatat că a venit cu căruţa de la locuinţa sa din oraşul Ianca, a trecut pe la fratele său care satisface serviciul militar la aeroport, după care circulând pe drum, a observat staţia de irigat şi a tras căruţa în apropierea ei, „luând ciocanul şi lovind în şuruburile de prindere de la pompă, rupându-le, a luat singur carcasa pompei de irigat punând-o în căruţă, după care a pus şi celelalte subansamble”, axul pompei, rulmenţii şi rotorul pompei, urmând a le duce la centrul de colectare fier vechi pentru a lua bani pe ele.
- Acest proces verbal a fost semnat de organul de poliţie, martori şi inculpat, fără obiecţiuni.
Constatările consemnate în procesul verbal au fost evidenţiate şi în fotografiile judiciar-operative întocmite, din care rezultă, la indicaţia inculpatului, locul din care s-a luat pompa şi căruţa în care au fost puse elementele acesteia.
Acest proces verbal de constatare a infracţiunii flagrante se coroborează cu declaraţiile martorilor C.C. şi C.C. de la urmărirea penală, menţinute şi în instanţa de judecată, în care aceştia confirmă că au văzut pe inculpat, în imediata apropiere a staţiei de irigat, demontând o pompă, ale cărei componente le-au văzut în căruţa cu care venise el.
- Inculpatul P.C.I. în declaraţiile date la organul de poliţie a recunoscut, în totalitate, faptele săvârşite, precizând că s-a deplasat cu căruţa la staţia de irigaţii, situată la circa 25 m de şosea, de la care şi-a însuşit o pompă de irigaţii pe care a demontat-o cu ciocanul, rupând şuruburile de prindere de postament, componentele acesteia punându-le în căruţă, timp în care a fost surprins de organul de poliţie.
Faţă de acest probatoriu, Curtea respinge, ca nesinceră, versiunea formulată de inculpat în instanţă cum că el ar fi găsit pompa la „marginea drumului şi nu a sustras-o de la sistemul de irigaţii”, neexistând nici o dovadă în acest sens.
În ce priveşte cea de a doua critică, se constată că prin O.U. nr. 207 din 15 noiembrie 2000, s-a introdus alin. (3) al art. 209 C. pen., la lit. b) prevăzându-se că furtul de „componente ale sistemelor de irigaţii” se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 ani.
Cum fapta săvârşită de inculpatul P.C.I. a avut loc la data de 28 martie 2001, calificarea juridică a acesteia este corect stabilită de instanţele de judecată în infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), combinat cu art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen.
Dispoziţiile art. 3 lit. b) din art. 209 C. pen., sunt clare, incriminându-se doar furtul de „componente ale sistemelor de irigaţii” fiind irelevantă starea generală a sistemului de irigaţii, starea de funcţionare a acestuia sau uzura sa.
Furtul în cauză, nu priveşte întreg sistemul de irigaţii, ci o componentă individuală a acestuia (pompa Brateş-250), care la momentul săvârşirii faptei era în stare bună, având o uzură doar de 15%.
Componenta sustrasă, respectiv pompa de irigaţii a devenit în stare de neîntrebuinţare (degradată) numai ca urmare a acţiunii inculpatului P.C.I., prin folosirea barosului pentru desprinderea sa de postamentul de fixare, ea nemaiputând fi repusă în starea anterioară.
Ca atare, nu se justifică cu nimic schimbarea încadrării juridice a faptei, din infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen., într-o altă infracţiune.
Cât priveşte individualizarea pedepsei, Curtea consideră că instanţele de judecată au făcut o justă apreciere în ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate inculpatului P.C.I.
Potrivit prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Examinând, prin prisma acestor dispoziţii legale, lucrările dosarului, se constată că, în procesul individualizării pedepsei, s-a ţinut seama că aceasta a fost orientată către minimul special al infracţiunii săvârşite, de frecvenţa şi gradul de pericol social al faptei comise, în condiţiile concrete în care a avut loc, de pedeapsa inculpatului care este recidivist, în antecedente mai suferind 4 condamnări în 1998 de 3 ani şi respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare tot pentru infracţiunea de furt calificat, cât şi poziţia sa parţial nesinceră în timpul procesului penal.
În aceste condiţii, pedeapsa de 5 ani închisoare este corect individualizată, respectându-se criteriile legale şi corespunzând scopului ei prevăzut de art. 52 C. pen.
Ca atare, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, va fi respins, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C.I. împotriva deciziei penale nr. 491/ A din 20 septembrie 2002 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3113/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 3116/2003. Penal. Art.215 c.pen. Recurs → |
|---|
