CSJ. Decizia nr. 3192/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3192/2003

Dosar nr. 195/2003

Şedinţa publică din 2 iulie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 739 din 14 noiembrie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3831 din 18 septembrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie a fost condamnat inculpatul C.V., în baza art. 174 C. pen., la 15 ani închisoare şi în baza art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), la 2 ani închisoare, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea.

În fapt s-a reţinut că în noaptea de 4 iulie 1997, inculpatul a ucis-o prin sugrumare pe concubina sa D.I. şi pentru a se sustrage de la urmărirea penală şi a obţine un nou act de identitate a făcut declaraţii mincinoase.

La 5 august 2002 condamnatul C.V. a formulat contestaţie la executare, în baza art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., susţinând că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii de omor, pentru care a fost condamnat.

Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin sentinţa penală nr. 1056 din 12 noiembrie 2002 a respins ca neîntemeiată contestaţia condamnatului, cu motivarea că stabilirea vinovăţiei şi aprecierea probelor nu sunt împrejurări ce pot fi apreciate pe calea contestaţiei la executare.

Prin Decizia penală nr. 818 din 10 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respins apelul declarat de contestatorul C.V., împotriva hotărârii primei instanţe considerând nefondate criticile formulate în sensul că în cadrul contestaţiei se puteau analiza probele şi se putea reţine nevinovăţia în săvârşirea omorului.

Astfel instanţa de control judiciar a constatat că pe calea contestaţiei la executare nu poate fi desfiinţată hotărârea de condamnare, aceasta având autoritate de lucru judecat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul C.V., care a susţinut că nu este vinovat de săvârşirea omorului şi că mandatul de executare a pedepsei de 15 ani este nelegal, solicitând admiterea contestaţiei formulate.

Recursul declarat este neîntemeiat.

În conformitate cu dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se face când se iveşte vreo nelămurire, cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Din examinarea textului rezultă că atât nelămurirea ivită cât şi împiedicarea la executare au în vedere limitele în care se execută hotărârea, şi nu valabilitatea ei.

Ori în cauză, prin contestaţia la executare condamnatul a formulat critici în legătură cu fondul cauzei, susţinând lipsa probelor de vinovăţie în săvârşirea omorului, ceea ce este inadmisibil, hotărârea de condamnare având autoritate de lucru judecat.

În consecinţă soluţia de respingere a contestaţiei la executare a fost corect menţinută de instanţa de control judiciar.

Faţă de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate criticile formulate de condamnatul recurent C.V., Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul declarat cu obligarea susnumitului la cheltuieli judiciare către stat.

Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.V., împotriva deciziei penale nr. 818/ A din 10 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.

Obligă pe recurent să plătească statului suma de 650.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 iulie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3192/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs