CSJ. Decizia nr. 3220/2003. Penal. Art.174,176 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3220/2003
Dosar nr. 1830./2003
Şedinţa publică din 3 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 235 din 21 ianuarie 2002, Tribunalul Giurgiu a condamnat pe inculpatul P.N.F. la:
- pedeapsa de 23 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 174 şi art. 176 lit. b) C. pen.;
- 9 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen.;
- la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (4) raportat la art. 209 alin. (1) lit. b) şi g) C. pen. şi art. 219 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi (4) şi art. 209 alin. (1) lit. b) şi g) C. pen.;
- la un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 23 ani închisoare, la care s-a aplicat un spor de 2 ani închisoare, în total 25 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 30 iulie 2002, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În seara de 29 martie 2002, după ce a consumat în locuinţa surorii sale, împreună cu G.I., cumnatul său, circa 1-2 litri de vin, inculpatul i-a înjunghiat, în timp ce dormeau, pe cumnatul său şi pe nepotul său, G.I.F., în vârstă de 12 ani.
Auzind zgomot, sora sa, G.A. s-a trezit, moment în care inculpatul a atacat-o cu cuţitul, cauzându-i leziuni ce i-au pus viaţa în primejdie.
Ulterior, inculpatul a sustras din locuinţă un telefon mobil şi din curte, autoturismul familiei, pe care l-a condus pe drumurile publice fără a avea permis de conducere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 110/A din 28 februarie 2003, admiţând apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Giurgiu a desfiinţat, parţial, sentinţa şi rejudecând, a descontopit pedeapsa rezultantă de 25 ani închisoare în pedepsele componente şi sporul de 2 ani închisoare.
În baza art. 334 C. proc. pen., a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor, din art. 174 şi art. 176 lit. b) C. pen. şi art. 20 raportat la art. 174, şi art. 175 lit. c) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) şi d), şi art. 176 lit. a), b) C. pen., texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, a detenţiunii pe viaţă.
Apelul declarat de inculpat a fost respins ca nefondat, şi s-a dedus durata arestării preventive de la 30 iulie 2002, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat menţinerea sentinţei, în sensul condamnării la pedeapsa de 25 ani închisoare.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat faptele (ucigând, cu ferocitate, pe cumnatul şi pe nepotul său, minorul de 12 ani, în timp ce dormeau, iar apoi, rănind-o şi pe sora sa) şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, pedeapsa aplicată a fost just individualizată, în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului P.N.F. să fie respins ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul P.N.F. împotriva deciziei penale nr. 110 din 28 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 30 iulie 2002, la 3 iulie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 3 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3218/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3222/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
