CSJ. Decizia nr. 3279/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3279/2003
Dosar nr. 643/2003
Şedinţa publică din 4 iulie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 997 din 4 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a dispus condamnarea inculpaţilor:
- T.M.C. la 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 2 ani.
- G.F.M. la 2 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor, prevenţia de la 23 octombrie 2001, la zi.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părţii vătămate N.G. a fost recuperat prin restituire.
În sfârşit, au fost obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, în seara zilei de 23 octombrie 2001, inculpatul T.M.C. s-a întâlnit cu inculpatul G.F.M. şi numitul L., hotărând la iniţiativa inculpatului T.M. să sustragă un lănţişor de aur de la partea vătămată N.G., care se deplasa prin faţa acestora, îndreptându-se spre blocul A. 23 din Dristor, unde locuia.
În faţa scării blocului, partea vătămată a fost abordată de inculpatul G.M. care a ţinut-o de vorbă, iar inculpatul T.M. i-a smuls de la gât lanţul din aur cu cruciuliţă, numitul L. asigurând paza.
Ulterior, cei trei au fugit la o florărie, propunând patronului florăriei, martorul S.R. să vândă lanţul pentru suma de 150.000 lei gramul, care le-a achitat suma de 600.000 lei, după care au fost opriţi de organele de poliţie.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel inculpaţii, solicitând redozarea pedepselor.
Prin Decizia penală nr. 839 din 17 decembrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpaţii.
Inculpatul G.F.M. a solicitat admiterea recursului şi în rejudecarea cauzei reducerea pedepsei aplicate.
Inculpatul T.M. a solicitat înlăturarea agravantei prevăzută de art. 75 lit. c) C. pen., motivat de faptul că nu ştia că celălalt inculpat era minor şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursurile sunt nefondate.
Verificând actele şi lucrările de la dosar, se constată că atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel au dat o justă şi corectă încadrare juridică materialului probator din care rezultă vinovăţia inculpaţilor.
Susţinerea inculpatului T.M., potrivit căreia nu cunoştea că, inculpatul G.F. este minor va fi înlăturată.
Din declaraţiile date de ambii inculpaţi la urmărirea penală, rezultă că aceştia erau prieteni, se cunoşteau de mai mult de un an, se drogau împreună, iar diferenţa de vârstă este uşor sesizabilă la tineri.
De asemenea, instanţele au individualizat corect pedepsele aplicate inculpaţilor în raport cu pericolul social al faptei şi faţă de persoana acestora, reţinându-se atitudinea sinceră pe tot parcursul cercetării penale, cât şi lipsa antecedentelor penale, încât pedepsele orientate spre minimul special, sunt necesare pentru reeducarea şi reinserţia lor în societate, astfel că nu se impune reducerea acestora.
Pe cale de consecinţă, Curtea urmează să respingă, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţi, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Se va computa prevenţia inculpaţilor de la 23 octombrie 2001, la zi.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.F.M. şi T.M.C. împotriva deciziei penale nr. 839 din 17 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 23 octombrie 2001, la 4 iulie 2003.
Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.00 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3278/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 328/2003. Penal → |
|---|
