CSJ. Decizia nr. 3549/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3549/2003
Dosar nr. 3784/2003
Şedinţa publică din 3 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 20/I.P./2003 din 21 august 2003, pronunţată în dosarul nr. 2371/2003, Curtea de Apel Oradea, examinând din oficiu regularitatea măsurii preventive a inculpatului P.I., a prelungit arestarea sa preventivă de la 22 august 2003 la 15 septembrie 2003, inclusiv.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul P.I. a declarat recurs, vizând nelegalitatea prelungirii măsurii sale preventive.
Recursul este nefondat, pentru motivele ce urmează:
În baza ordonanţei din 15 aprilie 2003, Parchetul Naţional Anticorupţie, secţia de Combatere a Corupţiei, a emis mandatul de arestare preventivă nr. 18 din 15 aprilie 2003 privind pe inculpatul P.I., în temeiul art. 148 lit. d) şi h) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Instanţa de judecată a prelungit măsura arestării preventive până la 21 august 2003, inclusiv.
Prin încheierea nr. 20/I.P./2003 din 21 august 2003, Curtea de Apel Oradea a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului P.I. de la 22 august 2003 la 15 septembrie 2003, inclusiv, reţinând că există şi în prezent temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, garantându-se astfel protecţia socială faţă de faptele grave de corupţie comise de inculpat.
Această încheiere a fost atacată cu recurs de inculpatul P.I., invocându-se nedovedirea temeiurilor invocate pentru arestarea sa şi neindicarea concretă a zădărnicirii aflării adevărului şi pericolului public prin lăsarea sa în libertate.
Examinând motivele de recurs, precum şi actele dosarului, Curtea reţine netemeinicia recursului formulat, atât în raport cu prevederile art. 148 lit. d) şi h) C. proc. pen., modificat, cât şi în raport cu prevederile art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece există motive verosimile de a bănui că inculpatul arestat preventiv a săvârşit o infracţiune, astfel cum impun prevederile Convenţiei, prevederi ce constituie excepţii de la regula potrivit căreia nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa.
Or, probele existente la dosar constituie asemenea motive verosimile în sensul solicitat de Convenţie.
Pe de altă parte, sunt îndeplinite cerinţele art. 148 lit. d) şi h) C. proc. pen., modificat prin Legea nr. 281/2003, deoarece legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, pentru infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol social concret pentru zădărnicirea aflării adevărului prin posibilitatea influenţării martorilor, cât şi pentru ordinea publică având în vedere funcţia îndeplinită, faptele grave de corupţie comise, în calitate de Şef al Serviciului Poliţiei Rutiere a I.P.J. Satu Mare, constituind la nivelul societăţii civile un sentiment de insecuritate care trebuie garantat prin măsuri de protecţie socială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva încheierii din 21 august 2003 a Curţii de Apel Oradea, privind prelungirea arestării preventive.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3536/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3559/2003. Penal. Amânare executare pedeapsă.... → |
|---|
