CSJ. Decizia nr. 3632/2003. Penal. Art.215 alin.5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3632/2003
Dosar nr.4947/2002
Şedinţa publică din 10 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 88 din 30 aprilie 2002, pronunţată de Tribunalul Sibiu, inculpatul M.S.N. a fost condamnat la 10 ani închisoare şi pedeapsa interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen.
În temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 137/1997 a revocat beneficiul graţierii pentru pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), prin sentinţa penală nr. 1174/1998 a Judecătoriei Caracal.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa revocată de 2 luni închisoare, cu pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 1174/1998 a Judecătoriei Caracal, dispunând să execute pedeapsa cea mai grea de 3 luni închisoare.
În temeiul art. 40 C. pen., a contopit pedeapsa aplicată prin sentinţa atacată cu pedeapsa de 3 luni închisoare, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în condiţiile art. 64 şi art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat în solidar cu părţile responsabile civilmente SC T.S. SRL şi SC S. SRL Caracal să plătească părţii civile SC R. SRL Sibiu suma de 5.819.794,101 lei despăgubiri civile, fiind menţinute măsurile asiguratorii instituite prin ordonanţa I.P.J. Giurgiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
La 22 decembrie 1999 s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare între SC R. SRL Sibiu, în calitate de vânzător şi SC T.S. SRL Caracal, în calitate de cumpărător, la această din urmă societate având calitatea de administrator inculpatul. În baza acestui contract s-a vândut cumpărătorului cantitatea de 145.975 kg zahăr, plata preţului urmând a fi făcută prin filă cec în termen de 30 zile de la predarea mărfii.
În aceiaşi zi, inculpatul a înmânat administratorului societăţii vânzătoare fila C.E.C. nr. 00123577, semnând la rubrica „semnătura trăgătorului”.
După livrarea mărfii, inculpatul a girat fila cec semnând şi aplicând ştampila SC T.S. SRL.
În aceste condiţii, la data de 16 aprilie 2000 reprezentantul societăţii vânzătoare a completat fila C.E.C. cu suma de 1.395.313.532 lei, reprezentând preţul mărfii vândute, introducând fila cec la bancă, prin decontare.
Unitatea bancară a refuzat însă să plătească părţii vătămate suma respectivă datorită lipsei totale de disponibil, părţile responsabile civilmente SC T.S. SRL şi SC S. SRL fiind în interdicţie bancară, începând cu 18 octombrie 1999, respectiv, 27 noiembrie 1999.
Împotriva sentinţei de mai sus, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Giurgiu şi inculpatul M.S.N.
S-a criticat de parchet hotărârea sub aspectul încadrării juridice a infracţiunii de înşelăciune, a greşitei computări a perioadei executată în detenţie.
Inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea alini. (5) şi reducerea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 243 din 24 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia s-au admis apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu şi inculpatul M.S.N., s-a desfiinţat sentinţa atacată cu privire la încadrarea faptei şi individualizarea pedepsei.
Rejudecând cauza, instanţa de apel a descontopit pedeapsa de 10 ani în componentele sale, respectiv, pedeapsa de 10 ani şi pedeapsa de 2 luni închisoare.
S-a schimbat încadrarea juridică a faptei din art. 215 alin. (4) şi (5) C. pen., în art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi a redus pedeapsa de la 10 ani, la 8 ani închisoare.
În baza art. 40 C. pen., s-a contopit pedeapsa de 2 luni în pedeapsa de 8 ani închisoare, pe care s-a dispus ca inculpatul să o execute în final.
Pentru a pronunţa soluţia din apel, instanţa a reţinut că potrivit art. 146 C. pen., aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 456/2001, prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubă materială mai mare de 2 miliarde lei, situaţie în care, încadrarea juridică corectă, în raport şi de dispoziţiile art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), era în art. 215 alin. (4) C. pen.
Împotriva hotărârii de mai sus au declarat recurs, în termen, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi inculpatul M.S.N.
Prin motivele de recurs, parchetul a susţinut, în esenţă, următoarele:
- greşita aplicare a legii, prin aceia că, procedând la descontopirea pedepselor şi ulterior la contopire în baza art. 40 C. pen., instanţa de apel a omis să includă în cumulul juridic şi pedeapsa de 3 luni închisoare, care compunea pedeapsa rezultantă de 3 luni aplicată prin sentinţa penală nr. 1174/1998 a Judecătoriei Caracal (rezultată din contopirea a două pedepse, respectiv, 3 luni închisoare pentru art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi 2 luni închisoare pentru art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP));
- s-a făcut şi o greşită aplicare a legii în soluţionarea acţiunii civile, prin aceea că, deşi în faţa instanţei de apel partea civilă SC R. şi-a redus pretenţiile de la 5.819.794.101 lei la 2 miliarde lei nu s-a luat în considerare această precizare, fiind menţinută obligarea solidară la plată a inculpatului cu partea responsabilă civilmente pentru suma de 5.819.794.101 lei, în contextul în care instanţa avea obligaţia să se pronunţe asupra cererii formulate de partea civilă.
Prin motivele de recurs, inculpatul a solicitat să se stabilească o încadrare juridică corectă a infracţiunii de înşelăciune în raport de ultimul prejudiciu menţionat de partea civilă şi o reducere a pedepsei, în mod corespunzător, cu atât mai mult cu cât nu a existat intenţia de a înşela.
Criticile formulate de parchet vor fi examinate în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., constatându-se fondate pentru cele ce urmează:
Într-adevăr, instanţa de apel procedând la descontopirea pedepselor aplicate prin sentinţa apelată a omis să supună atât operaţiei juridice de descontopire, cât şi a contopirii ulterioare, realizată în baza art. 40 C. pen. şi pedeapsa de 3 luni, componentă a pedepsei rezultante de 3 luni închisoare aplicată prin Decizia penală nr. 1174/1998 a Judecătoriei Caracal.
Pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată pentru art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen. şi omisă de la cumulul juridic, forma alături de pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), pedeapsa rezultantă care, la rândul ei s-a contopit cu pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată faptei dedusă judecăţii.
În atare situaţie, omiţând să includă în cumulul juridic şi pedeapsa de 3 luni, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală care prin admiterea recursului va fi casată cu privire la dispoziţiile de contopire a pedepsei din sentinţa penală nr. 1174/1998 a Judecătoriei Caracal.
Rejudecând cauza, în aceste limite, se va constata incidenţa legii de graţiere nr. 542/2002 în ce priveşte pedeapsa de 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1174/1998 a Judecătoriei Caracal, pentru art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP)
În consecinţă, se va contopi în conformitate cu art. 40 C. pen., în pedeapsa de 8 ani închisoare doar pedeapsa de 3 luni închisoare susceptibilă de executare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1174/1998, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
Pentru considerentele ce se vor expune se va constata că este fondată şi critica ce vizează acţiunea civilă.
Într-adevăr, în şedinţa din 24 septembrie 2002, în faţa instanţei de apel, partea civilă SC R. SRL Sibiu şi-a precizat pretenţiile la suma de 2.000.000.000 lei, renunţând la penalităţi.
Având în vedere această solicitare, cât şi principiul disponibilităţii ce acţionează în rezolvarea laturii civile adiacente celei penale, se constată o încălcare a legii şi sub acest aspect, urmând cu ocazia rejudecării să fie redus cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul, în solidar, cu părţile responsabile civilmente.
Acestea sunt motive pentru care potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursul parchetului se va admite. Pentru aceleaşi motive şi în baza aceluiaşi temei juridic se va admite şi recursul declarat de inculpat.
În ce priveşte criticile formulate în propriul recurs de inculpat, ele vor fi examinate în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 12, 17 şi 14 C. proc. pen., constatându-se însă a fi nefondate.
Activitatea materială desfăşurată de inculpat, care în calitate de administrator al unei societăţi comerciale, în derularea unui contract de vânzare-cumpărare, a emis pentru cantitatea de 145.975 kg zahăr o filă cec, cunoscând că nu are provizia necesară plăţii, fiind în interdicţie de plată şi creând cu această ocazie un prejudiciu efectiv părţii civile întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. proc. pen., aşa cum corect a reţinut instanţa de apel.
Aşa cum s-a reţinut partea civilă şi-a stabilit cuantumul pretenţiilor la suma de 2 miliarde, prin infracţiunea de înşelăciune inculpatul producând un prejudiciu efectiv de 1.395.313.532 lei, în raport de care instanţa de apel a stabilit încadrarea juridică corectă doar în art. 215 alin. (4) C. pen., fiind înlăturat aliniatul 5 al aceluiaşi text.
În consecinţă, nu se constată alte motive în raport de totalitatea probelor administrate, care să justifice o altă încadrare juridică a faptei, după cum nici reducerea pedepsei aplicate.
Modalitatea de concepere şi executare a activităţii infracţionale, cuantumul prejudiciului produs şi neacoperit sunt împrejurări care, stabilesc în concret, un grad ridicat de pericol social al faptei şi inculpatului şi nu justifică reducerea pedepsei aplicate.
Pe cale de consecinţă, criticile formulate de inculpat sunt nefondate pentru consideraţiunile expuse, dar recursul său va fi admis pentru motivele indicate de parchet, în baza temeiului juridic mai sus amintit.
Conform art. 38517 alin. (4) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa detenţia preventivă la zi din pedeapsa aplicată inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia şi de inculpatul M.S.N. împotriva deciziei penale nr. 243 din 24 septembrie 2002 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 88 din 30 aprilie 2002 a Tribunalului Sibiu numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor de contopire a pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 1174/1998 a Judecătoriei Caracal şi la soluţionarea laturii civile.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente de 8 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (4), cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi de 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1174/1998.
Constată că pedeapsa de 2 luni închisoare, aplicată în baza art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), prin sentinţa penală nr. 1174/1998, este graţiată conform art. 1 din Legea nr. 543/2002.
Conform art. 40 C. pen., contopeşte pedeapsa de 8 ani închisoare cu pedeapsa de 3 luni închisoare, aplicată în baza art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., prin sentinţa penală nr. 1174/1998, urmând ca inculpatul să execute 8 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce arestarea preventivă de la 31 august 2000, la 10 septembrie 2003, cât şi perioada executată anterior de la 17 iulie 2000, la 31 august 2000.
Reduce cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul în solidar cu părţile responsabile civilmente SC T.S. SRL Caracal şi SC S. SRL Caracal, la suma de 2.000.000.000 lei.
Menţine celelalte dispoziţiile ale hotărârii atacate.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3631/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | CSJ. Decizia nr. 3633/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
