CSJ. Decizia nr. 3636/2003. Penal. Art.215 alin.3,4,5 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3636/2003
Dosar nr.1985/2003
Şedinţa publică din 10 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 172 din 26 iunie 2000, Tribunalul Bihor a condamnat pe inculpatul O.S.I. la 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru infracţiunea continuată de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Prin aceeaşi hotărâre, în baza art. 215 alin. (1), (3), (4) şi (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat şi inculpatul N.C.I. la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei prevăzute.
Inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, la plata următoarelor despăgubiri:
- 180.250.753 lei în favoarea părţii civile SC P. SA Satu Mare;
- 152.119.357 lei în favoarea părţii civile SC F. SA Rm. Vâlcea;
- 43.795.828 lei în favoarea părţii civile SC C.A. SA Topoloveni;
- 356.921.400 lei în favoarea SC I. SA Hunedoara;
- 74.124.116 lei în favoarea părţii civile SC H. SA Braşov.
În baza art. 445 C. proc. pen., s-a dispus anularea filelor C.E.C., corp delict.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul O.S.I., în calitate de administrator al SC G.C. SRL Oradea, având ca obiect de activitate comercializarea de produse alimentare, a ridicat diferite produse de la societăţile comerciale pe care le-a indus în eroare, emiţând file C.E.C. fără acoperirea necesară, iar la valorificarea produselor ridicate a contribuit şi inculpatul N.C.I., urmând ca banii rezultaţi să-i împartă şi să-i folosească în interes personal.
Pe baza înţelegerii stabilite, inculpaţii au procedat după cum urmează:
1. La 23 martie 1999, inculpatul O.S.I. s-a prezentat la SC P. SA Satu Mare de unde a ridicat meşină de porc, pentru plata căreia a utilizat fila C.E.C. în sumă de 180.250.753 lei pentru care nu exista provizia necesară, înşelând în acest fel pe partea civilă.
2. La 30 martie 1999, inculpaţii O.S.I. şi N.C.I. s-au prezentat la sediul SC F. SA Rm. Sărat, de unde au ridicat diferite piese pentru care inculpatul O.S.I. a emis o filă C.E.C. în sumă de 152.119.357 lei pentru care nu exista provizia necesară, inducând în eroare pe partea civilă, care nu ar fi livrat marfa dacă nu s-ar fi plătit banii.
Piesele respective au fost valorificate, inculpatului O.S.I. revenindu-i suma de 75.000.000 lei.
3. În 31 martie 1999, ambii inculpaţi s-au deplasat la sediul DC C.A. Topoloveni, unde au depus o comandă pentru ridicarea de piese auto, iar la 2 aprilie 1999, inculpatul O.S.I. a revenit şi a ridicat piese în valoare de 43.795.826 lei, emiţând o filă C.E.C. pentru care nu exista provizia necesară.
Mărfurile ridicate au fost valorificate de ambii inculpaţi, împărţind între ei sumele deţinute.
4. La 5 aprilie 1999, ambii inculpaţi s-au deplasat la sediul SC I. SA Hunedoara unde au purtat discuţii cu directorul economic pentru a ridica profile de beton, iar la data de 6 aprilie 1999 au revenit şi au ridicat marfă în valoare de 356.921.400 lei, pentru plata căreia inculpatul O.S.I. a emis o filă C.E.C. fără a avea acoperirea necesară.
Marfa ridicată a fost valorificată de inculpatul N.C.I., iar banii au fost împărţiţi de ambii inculpaţi.
5. La data de 14 aprilie 1999, printr-un procedeu similar, inculpaţii au obţinut de la SC H. SA Braşov piese de schimb pentru autoturisme Dacia în valoare de 73.124.116 lei, pentru care inculpatul O.S.I. a emis o filă C.E.C. fără acoperire.
Marfa ridicată a fost valorificată de ambii inculpaţi care şi-au împărţit banii între ei.
Împotriva hotărârii de mai sus, care a fost pronunţată în lipsa inculpatului şi comunicată prin procedura afişării, a declarat apel inculpatul la data de 27 noiembrie 2002, după ce în prealabil, la data de 16 noiembrie 2002 a fost arestat în vederea executării pedepsei aplicate în prezenta cauză, motiv pentru care, apelul declarat a fost considerat în termen, conform dispoziţiilor art. 364 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 66 din 10 aprilie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Oradea, s-a admis apelul declarat de inculpat, în condiţiile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. şi a art. 364 C. proc. pen.; s-a desfiinţat sentinţa atacată, în sensul că au fost înlăturate dispoziţiile art. 215 alin. (5) C. pen., precum şi cu privire la înlăturarea obligării inculpatului la plata sumei de 180.250.753 lei în favoarea părţii civile SC P. SA Satu Mare; au fost menţinute în rest dispoziţiile hotărârii apelate.
S-a motivat în considerente, că, în ce priveşte critica referitoare la nerespectarea procedurii de citare nu există temeiuri de rejudecare, atâta timp cât, după descoperirea faptelor, inculpatul a dispărut de la domiciliu, fiind dat în urmărire generală şi prins de organele de poliţie la peste 2 ani de la pronunţarea hotărârii de către instanţa de fond.
În termen legal, împotriva hotărârilor de mai sus a declarat recurs inculpatul N.C.I. şi partea civilă SC P. SRL Satu Mare.
Prin motivele susţinute în scris, cât şi oral, recurentul a criticat hotărârile pentru nelegalitate şi netemeinicie prin aceea că a fost judecat la fond în condiţiile nerespectării dispoziţiilor legale privind procedura de citare, ceea ce a atras şi o încălcare a dreptului la apărare, nefiind ascultat şi neavând posibilităţi să se apere, deşi nu se face vinovat de fapta comisă.
Critica formulată de inculpat va fi analizată în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., constatându-se a fi fondată pentru motivele care vor fi prezentate.
Potrivit art. 291 C. proc. pen., judecata poate avea loc numai dacă părţile sunt legal citate şi procedura este legal îndeplinită.
Pe de altă parte, dispoziţiile art. 177 alin. (1) C. proc. pen., prevăd citarea inculpatului unde locuieşte, sau dacă aceasta nu este cunoscută la locul său de muncă.
Potrivit alin. (4) al aceluiaşi text, în cazul în care nu se cunoaşte adresa unde domiciliază şi nici locul de muncă, inculpatul se citează la sediul consiliului local în a cărei rază s-a comis infracţiunea; dacă activitatea infracţională s-a desfăşurat în mai multe locuri, citaţia se afişează la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială se află organul care efectuează urmărirea penală.
Instanţa de fond nu a respectat întocmai aceste prevederi, îndeplinind procedura de citare cu inculpatul N.C.I., la o adresă la care acesta nu mai locuia din 1998.
Pe de altă parte, făcând aplicarea art. 177 alin. (4) C. proc. pen., prima instanţă a omis că activitatea infracţională dedusă judecăţii s-a derulat în mai multe localităţi, aşa încât, a omis şi să citeze prin afişare pe inculpatul N.C.I. şi la sediul consiliului local în a cărei rază teritorială se află organul de urmărire penală şi instanţa de judecată, respectiv, Consiliul local Oradea.
Procedând la judecarea cauzei în aceste condiţii, prima instanţă a încălcat nu numai dispoziţiile legale privind citarea părţilor, dar şi cele care garantează dreptul la apărare.
Potrivit principiului înscris în art. 6 C. proc. pen., organele judiciare sunt obligate ca, în cursul procesului, să asigure părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege, să administreze probele necesare în apărare, să încunoştiinţeze pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, să-i asigure posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării.
Cum inculpatul a fost judecat în lipsă, cu încălcarea dispoziţiilor privind citarea, nu a putut fi ascultat cu privire la fapta pentru care este cercetat, nu i s-a creat posibilitatea să-şi facă apărările şi probele necesare, nu i s-a respectat dreptul de a fi asistat în cursul procesului de un apărător ales.
Şi în fine, încălcând prevederile legale amintite, instanţele nu au respectat principiul potrivit căruia, orice persoană are dreptul la un proces echitabil, principiu înscris în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale aşa cum a fost amendată prin Procolul nr. 11 intrat în vigoare la 1 noiembrie 1998.
Acestea sunt motivele care atrag nulitatea hotărârilor de fond şi a celei pronunţată în apel, care a menţinut-o în parte, şi în consecinţă atrag casarea lor, urmare a admiterii recursului declarat de inculpat, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. şi trimiterea cauzei la Judecătoria Oradea, potrivit actualei competenţe, pentru rejudecare.
Procedând la rejudecarea cauzei, numai cu privire la acest inculpat, instanţa de trimitere va respecta dispoziţiile legale privind citarea inculpatului (în prezent arestat), precum şi a tuturor drepturilor legale procesuale.
Totodată, instanţa se va pronunţa, cu respectarea legii, asupra tuturor cererilor formulate de părţile civile.
Deoarece în faza urmăririi penale împotriva acestui inculpat s-a luat măsura arestării preventive (mandatul de arestare preventivă nr. 98 din 7 martie 2000), constatându-se legalitatea arestării, în baza art. 160d alin. (1) C. proc. pen., se va dispune prelungirea arestării preventive pe timp de 30 zile.
În ce priveşte recursul declarat de partea civilă SC P. SRL Satu Mare, se constată că nu a fost motivat în scris şi deşi legal citată pentru termenul de soluţionare a recursului, partea civilă recurentă nu s-a prezentat pentru susţinerea orală a motivelor de recurs.
În atare condiţii, instanţa de recurs nu poate verifica hotărârea atacată decât prin prisma cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen.
Neconstatându-se sub aspectul menţionat încălcări ale legii, potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge ca nefondat recursul părţii civile.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursul declarat de inculpatul N.C.I. împotriva deciziei penale nr. 66/ A din 10 aprilie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 172 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Bihor.
Trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Oradea.
Prelungeşte măsura arestării preventive a inculpatului de la 21 septembrie 2003, la 20 octombrie 2003 inclusiv.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă SC P. SA Satu Mare împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3634/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3637/2003. Penal → |
|---|
