CSJ. Decizia nr. 3640/2003. Penal. Art.208, 209 , 276 alin.4 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3640/2003
Dosar nr. 2021/2003
Şedinţa publică din 10 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 19 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în baza art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen., a condamnat pe inculpatul A.V. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 20 C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) în condiţiile art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., l-a mai condamnat pe inculpatul A.V. la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare.
S-au contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 şi art. 15 C. proc. pen., raportat la art. 998 şi următorii C. civ., a obligat inculpatul către partea civilă Regionala C.F. Constanţa, la suma de 59.377.676 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Pentru a-l condamna pe inculpat, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La 7 octombrie 2002, A.V. aflându-se pe tronsonul de cale ferată Constanţa – Mangalia, în jurul orelor 20,30, a sustras un cupon de şină de cale ferată, în lungime de 7,5 m ce făcea parte componentă a căii ferate, fiind contraşina exterioară de la intrarea pe podul feroviar de la km 228 + 850, linia 813, firul 2 Constanţa - Mangalia.
În scopul însuşirii, inculpatul a ridicat cuponul de şină şi l-a aşezat pe cele două linii ale firului menţionat, cu intenţia de a-l scoate în exteriorul terasamentului.
Automotorul C.F. nr. 0385 ce transporta călători pe relaţia Constanţa - Mangalia nu a putut evita impactul cu cuponul de şină şi a deraiat, parcurgând o distanţă de 30 m, oprindu-se la balustrada de protecţie.
Prin infracţiunea săvârşită, inculpatul a cauzat un prejudiciu în sumă de 59.377.676 lei, rămas nerecuperat şi pentru care societatea Regionala C.F. Constanţa s-a constituit parte civilă.
Hotărârea primei instanţe a fost atacată cu apel de către inculpat care a criticat-o pentru netemeinicie, iar procurorul a cerut înlăturarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi majorarea pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 128 din 15 aprilie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa, s-a desfiinţat în parte sentinţa apelată, s-a făcut aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi pentru tentativă la infracţiunea de furt, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 209 alin. (1) lit. g) şi art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen., menţinând pedeapsa de 2 ani închisoare.
Au fost menţinute în rest dispoziţiile sentinţei apelate şi s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-a motivat în considerente că, instanţa de fond a omis să reţină dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen. şi în ce priveşte tentativa la infracţiunea de furt calificat, situaţie în care pedeapsa de un an şi 6 luni este nelegală.
Împotriva acestor hotărâri, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa care, în esenţă, a susţinut următoarele:
- greşita reţinere a dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., care nu se justificau în raport de natura şi gravitatea faptelor comise, de urmarea produsă; în acest sens, s-a solicitat casarea hotărârii pronunţate, înlăturarea circumstanţelor judiciare personale atenuante şi aplicarea unor pedepse în limitele legale sancţionatoare.
Critica formulată va fi examinată în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., constatându-se a fi fondată în raport de considerentele mai jos prezentate.
În operaţiunea de individualizare judiciară a pedepselor, instanţele au avut în vedere doar datele ce caracterizează pe făptuitor, ignorând pericolul social concret al faptelor săvârşite de inculpat în concurs.
Încercarea de sustragere a unui cupon de şină de cale ferată, parte componentă a căii ferate şi aşezarea lui pe cele două linii ale firului 2 au produs nu numai determinarea căii ferate, dar a pus într-un real pericol siguranţa circulaţiei feroviare.
Pe de altă parte, urmarea imediat produsă, deraierea unui tren de călători, precum şi prejudiciul de 50.377.676 lei creat şi neacoperit sunt alte considerente care justifică înlăturarea circumstanţelor judiciare atenuante constatate în beneficiul inculpatului.
De altfel, nici datele personale nu justificau reţinerea acestor dispoziţii, având în vedere condamnările anterioare ale inculpatului pentru fapte îndreptate împotriva patrimoniului, ceea ce denotă perseverenţa infracţională.
Acestea sunt motivele pentru care recursul este fondat şi prin admitere, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., hotărârile pronunţate vor fi casate numai cu privire la acest aspect.
Procedând la rejudecare, în limitele casării, vor fi înlăturate dispoziţiile art. 74 şi art. 76 C. pen., reţinute în favoarea inculpatului şi se vor aplica faptelor deduse judecăţii, pedepse la limita minimă legală, urmând ca în condiţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva deciziei penale nr. 128/ P din 15 aprilie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, privind pe inculpatul A.V.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 178 din 19 martie 2003 a Tribunalului Constanţa numai cu privire la pedeapsa aplicată.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c), raportat la art. 76 lit. c) C. pen., şi un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., în condiţiile art. 209 alin. (3) lit. f) C. pen.
Înlătură aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen. şi majorează la 3 ani închisoare pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 276 alin. (1) C. pen. şi la 2 ani închisoare pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi alin. (3) lit. f) C. pen.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul A.V. va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 10 octombrie 2002, la 10 septembrie 2003.
Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3638/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3641/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
