CSJ. Decizia nr. 3643/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3643/2003
Dosar nr.2365/2003
Şedinţa publică din 10 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 114 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Olt au fost condamnaţi inculpaţii: T.D., în baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi b), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., la 4 ani închisoare. Potrivit art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 3223/2000 a Judecătoriei Craiova, iar conform art. 39 alin. (2) C. pen., s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat în pedeapsa de 4 ani, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP); şi G.M., în baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 4 ani închisoare. Potrivit art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 31/2000 a Judecătoriei Balş, iar conform art. 39 C. pen., s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 249 zile în pedeapsa aplicată de 4 ani, stabilindu-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare în condiţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus prevenţia de la 21 august 2001, la zi.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnaţi inculpaţii: G.C., în baza art. 20, raportat la art. 208 şi art. 209 lit. a) şi g), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 2 ani închisoare în condiţiile art. 81 C. pen.; M.C.; C.B.; R.S., în baza art. 20, raportat la art. 208 şi art. 209 lit. a) şi g), cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), la câte 9 luni închisoare, în condiţiile art. 81 şi următoarele C. pen., pe termenul de încercare de câte un an.
S-a luat act că părţile vătămate N.C. şi D.I. nu s-au constituit părţi civile.
Inculpaţii T.D. şi G.M., au fost obligaţi la plata sumei de 6.965.540 lei despăgubiri civile plus dobânzile legale către partea civilă Spitalul Clinic nr. 1 Craiova.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut în fapt că, în noaptea de 19 august 2001, în timp ce părţile vătămate N.C., D.I. şi N.A. erau de pază, la un teren agricol situat lângă SC S.M.R. Balş cultivat cu porumb, în apropierea lor au trecut neobservate trei căruţe în care se aflau T.D., G.M., G.C., M.C., C.B. şi R.S. împreună cu făptuitorii R.C., R.S. şi M.M., toţi de etnie romă.
Inculpaţii au oprit căruţele la capătul terenului aparţinând părţilor vătămate, au coborât şi au mers la lanul de porumb, unde au început să culeagă ştiuleţi. Acţiunea de sustragere a fost întreruptă de apariţia părţilor vătămate N.C. şi D.I.
Întrucât partea vătămată N.C. era cu maşina, ajungând primul la locul furtului, el a încercat să reţină una din căruţe. Pentru a-şi asigura scăparea inculpaţii T.D. şi G.M. i-au aplicat lovituri şi l-au doborât pe paznic la pământ.
La fel a fost lovită şi partea vătămată D.I., peste braţul stâng cu o bucată de lemn de către minorul R.C., producându-i leziuni pentru care s-au stabilit ca necesare 65-70 zile îngrijiri medicale.
La rândul său, în apărare, N.C. i-a aplicat lovituri inculpatului G.M., provocându-i leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 7-8 zile îngrijiri medicale.
Au fost găsiţi 47 ştiuleţi de porumb în greutate de 16,450 kg, cu o valoare de 32.480 lei.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite în baza procesului verbal de cercetare la faţa locului, a procesului verbal de reconstituire, a rapoartelor medico-legale, privind părţile vătămate, a declaraţiilor părţilor vătămate, a declaraţiilor martorilor N.A., B.I. şi G.F., probe coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 135 din 27 martie 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, a desfiinţat în parte sentinţa primei instanţe numai referitor la soluţionarea laturii penale şi rejudecând cauza a majorat la câte 5 ani pedepsele aplicate inculpaţilor T.D. şi G.M., dispunând ca aceştia să execute câte 5 ani închisoare.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, primind critica formulată în apelul parchetului, a considerat că pedepsele aplicate de prima instanţă inculpaţilor T.D. şi G.M. nu reflectă pericolul social grav al faptelor săvârşite de cei doi inculpaţi recidivişti.
Privitor la celelalte critici din apelul parchetului, în sensul omisiunii aplicării agravantelor prevăzute de art. 78 lit. c) şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi h) C. pen., respectiv săvârşirea faptelor împreună cu un minor, de către o persoană înarmată şi cu urmările arătate în art. 182 C. pen.
S-a apreciat că acestea nu sunt incidente, întrucât făptuitorii nu au cunoscut vârsta minorului, nu au folosit arme în sensul legii penale, ci numai o coadă de mătură, şi nu au produs consecinţele caracteristice vătămării corporale grave.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, care a susţinut că în mod greşit instanţa de apel nu a aplicat dispoziţiile agravantei prevăzute de art. 78 lit. c) C. pen., cât şi a circumstanţelor de calificare prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) şi h) C. pen.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi rejudecarea cauzei.
Recursul declarat este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 75 alin. (1) lit. c) C. pen., constituie circumstanţă agravantă săvârşirea infracţiunii de către un infractor major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor.
Potrivit art. 211 alin. (2) lit. b) şi h) C. pen., în vigoare la data săvârşirii faptelor, tâlhăria este calificată dacă a fost săvârşită de o persoană având asupra sa o armă şi dacă a avut vreuna din urmările arătate în art. 182 C. pen.
Din examinarea actelor dosarului se constată că toate aceste cerinţe legale sunt îndeplinite.
Astfel, inculpaţii din cauză, aparţineau aceleiaşi comunităţi, locuiau împreună în satul Sălişte, comuna Bârza, aveau legături apropiate şi desfăşurau cu toţii activităţi de colectare a fierului vechi şi de transportare a acestuia la puncte de valorificare. În aceste condiţii ei au cunoscut neîndoielnic că făptuitorul R.C. este minor, el având vârsta de 10 ani şi 9 luni. Mai este de menţionat că inculpaţii şi acest minor se întorceau în seara agresiunii de la Balş unde depuseseră fierul vechi colectat şi împreună au luat hotărârea de a intra în lanul de porumb al părţilor vătămate şi de a sustrage ştiuleţi.
Ca atare, comiţând fapta împreună cu un minor, sunt aplicabile dispoziţiile agravantei prevăzute de art. 75 lit. c) C. pen.
Probele administrate în cauză au confirmat că inculpaţii G.M., T.D. şi minorul R.C. au exercitat violenţe asupra celor două victime, ei lovind cu obiecte contondente, ciomege concomitent victimele, în cadrul unei activităţi indivizibile în realizarea aceluiaşi scop de a-şi asigura scăparea după tentativa de furt săvârşită. Acele obiecte folosite pentru atac, sunt asimilate armelor conform art. 151 alin. (2) C. pen., astfel că sunt aplicabile dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) din acelaşi cod.
Împrejurarea că loviturile aplicate în condiţiile coautoratului au avut efectele arătate de art. 182 C. pen., numai în privinţa uneia din părţile vătămate (victima D.I.) atrage aplicarea pentru cei doi coautori a prevederilor art. 211 alin. (2) lit. h) C. pen.
Întrucât motivele de casare invocate, prevăzute de art. 3859 alin. (1) pct. 17 şi 171 C. proc. pen., sunt întemeiate, Curtea, potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d) din acelaşi cod, urmează a admite recursul parchetului, a casa Decizia atacată, cât şi sentinţa primei instanţe numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 75 lit. c) şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod.
Rejudecând cauza în aceste limite, se vor aplica aceste dispoziţii şi se vor menţine pentru faptele săvârşite prevăzute de art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi h), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pedepsele de câte 5 ani aplicate inculpaţilor T.D. şi G.M.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate şi se vor deduce din pedepsele aplicate perioadele arestării preventive a inculpaţilor de la 21 august 2001, la 10 septembrie 2003.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 135 din 27 martie 2003 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpaţii T.D. şi G.M.
Casează Decizia şi sentinţa penală nr. 114 din 24 septembrie 2002 a Tribunalului Olt numai cu privire la omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 75 lit. c) şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod.
Aplică în cauză dispoziţiile art. 75 lit. c) şi art. 211 alin. (2) lit. b) şi h) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi menţine pedepsele de câte 5 ani închisoare stabilite pentru inculpaţii T.D. şi G.M.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 21 august 2001, la 10 septembrie 2003.
Onorariul de avocat în sumă de 600.000 lei pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3641/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3646/2003. Penal → |
|---|
