CSJ. Decizia nr. 3638/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3638/2003
Dosar nr. 1994/2003
Şedinţa publică din 10 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 524 din 17 decembrie 2002, Tribunalul Satu Mare a condamnat, printre alţii, şi pe inculpaţii:
- N.E. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod, 3 ani închisoare pentru infracţiunea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
- N.M. la 6 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prevăzută de art. 323 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod şi 3 ani închisoare, pentru infracţiunea de nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, prevăzută de art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
S-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive şi a fost dedusă din pedepsele aplicate, prevenţia de la 25 februarie 2002, la zi.
S-a constatat că prejudiciul cauzat părţii vătămate S.C. G. SRL Satu Mare a fost acoperit prin restituire.
În baza art. 118 lit. c) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul M.V. a pistolului marca Keseru de calibrul 5 mm, 7 tuburi arse de acelaşi calibru, depuse la Camera de corpuri delicte din cadrul I.P.J. Satu Mare.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpaţii N.M., N.E., M.V., M.M. şi U.B. sunt prieteni şi obişnuiau să se întâlnească seara la Barul G. din satul Dara. Cu prilejul unei astfel de întâlniri inculpaţii s-au înţeles să se deplaseze în municipiul Satu Mare pentru a jefui o staţie de benzină.
În ziua de 13 martie 2002, inculpatul M.V. a cumpărat un pistol din Ungaria în vederea realizării hotărârii luate şi în aceeaşi zi l-a introdus în ţară, fără a declara la vamă şi fără a poseda autorizaţie în acest sens.
În seara zilei de 23 februarie 2002 cei cinci inculpaţi s-au întâlnit la barul G., prilej cu care inculpatul M.V. le-a arătat celor patru pistolul şi s-au înţeles că în seara următoare să se deplaseze cu toţii la staţia Peco situată pe strada Aurel Vlaicu din Municipiul Satu Mare, pentru a sustrage banii proveniţi din încasări, folosindu-se de pistolul respectiv.
Pistolul cu cartuşele a fost dat de inculpatul M.V., inculpatului N.M., care l-a ascuns la domiciliul său.
În seara zilei de 24 februarie 2002, cei cinci inculpaţi s-au întâlnit din nou la acelaşi bar G., inculpatul N.M. având asupra sa pistolul, iar în jurul orelor 22,30, au pornit spre Satu Mare cu autoturismul marca Dacia 1300 de culoare roşie proprietatea inculpatului M.V. condusă de acesta, s-au deplasat spre staţia Peco de pe strada Aurel Vlaicu din Satu Mare, aparţinând S.C. G. SRL de unde au cumpărat benzină după care s-au deplasat în apropierea Complexului comercial R. au oprit autoturismul, iar inculpaţii U.B. şi M.V. au pregătit două fesuri găurindu-le, fesuri ce urmau a fi trase pe faţă de inculpaţii N.E. şi N.M. pentru a nu fi recunoscuţi, după care cei doi au coborât din autoturism, inculpatul N.E. având asupra sa pistolul, deplasându-se pe jos până la staţia de benzină, unde, inculpatul N.E. a intrat şi cu arma îndreptată spre martorul N.Z. care era de serviciu, i-a cerut acestuia să pună toţi banii într-o plasă, în timp ce inculpatul N.M. a rămas afară de pază.
După ce martorul N.Z. a pus banii proveniţi din încasări în plasa dată de inculpatul N.Z., acesta a ieşit din unitate şi împreună cu inculpatul N.M., au fugit peste câmp şi pe cale ocolită au revenit la autoturismul unde-i aşteptau ceilalţi trei inculpaţi şi au dat plasa cu bani inculpatului U.B. care, după ce i-a numărat, i-a împărţit în mod egal celor cinci inculpaţi.
După împărţirea banilor, inculpaţii s-au dus la barul D. situat pe B-dul Cloşca din municipiul Satu Mare, unde au consumat băuturi alcoolice.
La întoarcerea spre casă, inculpaţii au fost opriţi la ieşirea din municipiul Satu Mare, de un echipaj de poliţie, care în urma efectuării unui control în autoturism au găsit sub bancheta din spate pistolul marca Keseru calibru 5,5 mm şi 7 cartuşe, cele două focuri, precum şi suma de 6.120.000 lei sustrasă de inculpaţi de la staţia de benzină.
Expertiza balistică a concluzionat că pistolul găsit asupra inculpaţilor este o armă de tir cu glonţ şi face parte din categoria armelor de foc, fiind în stare de funcţionare, iar cele 7 cartuşe au calibru de 5 mm., constituie muniţie pentru pistolul respectiv, care a fost în stare de funcţionare la data tragerilor experimentale.
Sentinţa a fost apelată de inculpaţii M.V., M.M., N.M. şi N.E., iar Curtea de Apel Oradea, prin Decizia penală nr. 58/ A din 3 aprilie 2003, a respins, ca nefondate, apelurile şi i-a obligat pe apelanţi să plătească statului câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare.
Totodată, a dedus din pedepse, arestul preventiv de la 3 aprilie 2003.
Împotriva deciziei sus-menţionate, au declarat recurs inculpaţii N.M. şi N.E.
Inculpatul N.M. a considerat că soluţia de condamnare este consecinţa unei erori grave de fapt, instanţele reţinând greşit participarea sa (sub forma complicităţii) la infracţiunea de tâlhărie şi coautorat la infracţiunile de asociere în vederea comiterii de infracţiuni şi de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor, susţinând că nu a participat la săvârşirea acestor infracţiuni, solicitând să fie achitate.
Critica este nefondată.
Inculpatul N.M. a recunoscut, fără nici o rezervă, la procuror, în prezenţa apărătorului, înţelegerea cu ceilalţi inculpaţi pentru jefuirea benzinăriei şi a arătat detaliat modul în care au procedat, de asemenea, că a ascuns pistolul, că el a stat de pândă şi că împărţindu-se suma de bani sustrasă, i-a revenit şi lui o parte.
La prima instanţă a susţinut însă că nu a avut nici o contribuţie la săvârşirea infracţiunilor, că deci se consideră nevinovat.
Totuşi, nu a putut nega că a fost împreună cu ceilalţi inculpaţi, până în apropierea staţiei de benzină, că el a rămas în maşină în timpul acţiunii celorlalţi, că după tâlhărie a plecat precipitat împreună cu grupul de infractori şi că, la împărţirea banilor, a primit şi el o parte.
Revenirea acestui inculpat asupra recunoaşterilor de la urmărirea penală cu motivarea că ar fi fost constrâns prin acte de violenţă să recunoască faptele, nu poate fi luată în considerare, avându-se în vedere că nu s-a dovedit pretinsa constrângere, declaraţia fiind dată în prezenţa apărătorului, care nu a semnalat acest aspect.
Dar, chiar dacă s-ar reţine numai cele recunoscute la instanţă, de către inculpatul N.M., participarea sa rămâne bine stabilită şi probată, nefiind vorba de o eroare gravă de fapt care ar fi determinat soluţia de condamnare.
Inculpatul N.E., în recursul său, a criticat hotărârile pronunţate în cauză numai sub aspectul individualizării pedepselor, solicitând a se proceda la reindividualizare, considerând pedeapsa aplicată ca prea aspră.
Critica este nefondată.
Pedepsele stabilite pentru infracţiunile săvârşite şi pedeapsa rezultantă nu pot fi considerate ca injust individualizate, în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi nu sunt temeiuri de natură a uşura răspunderea penală a inculpatului, avându-se în vedere gravitatea sporită a faptelor aflate în concurs, împrejurările în care au fost comise şi gradul sporit de pericol social al inculpatului.
De altfel, nici recurentul N.E. personal şi nici apărătorul său nu au putut arăta nici o împrejurare favorabilă care să constituie temei de redozare a pedepsei.
Neconstatându-se nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, recursurile declarate de inculpaţii N.M. şi N.E. sunt nefondate, astfel că urmează a se respinge, ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Din durata pedepselor aplicate inculpaţilor recurenţi, se va deduce timpul arestării preventive, de la 25 februarie 2002, la data prezentei decizii.
Totodată, urmează a obliga pe recurenţi la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care onorariul apărător oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii N.M. şi N.E. împotriva deciziei penale nr. 58/ A din 3 aprilie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive a inculpaţilor de la 25 februarie 2002, la 10 septembrie 2003.
Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3637/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3640/2003. Penal. Art.208, 209 , 276 alin.4... → |
|---|
