CSJ. Decizia nr. 3641/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3641/2003
Dosar nr. 2031/2003
Şedinţa publică din 10 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 101 din 4 februarie 2003, Tribunalul Bucureşti l-a condamnat pe inculpatul D.D., în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 12 ani închisoare.
S-a făcut aplicaţia dispoziţiilor art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., a fost aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 6 ani.
A fost menţinută arestarea preventivă a inculpatului şi a fost dedusă deţinerea preventivă de la 19 iulie 2002, la zi.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a fost confiscată cantitatea de 5,80 gr. heroină, rămasă după analizele de laborator.
Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că la data de 19 iulie 2002, pe baza denunţului numitului C.I., lucrătorii de poliţie din cadrul I.G.P. – B.C.C.O.A. Bucureşti au organizat un dispozitiv de supraveghere, în zona staţiei de alimentare combustibil MOL Râmnicu Vâlcea din sectorul 3 Bucureşti, având informaţia că în acel loc o persoană, poreclită D., oferă spre vânzare droguri.
În jurul orelor 12,30, şi-a făcut apariţia în zonă o persoană care, prin comportament era suspectă. Fiind legitimată, s-a stabilit că această persoană este inculpatul D.D., asupra căruia, urmare percheziţiei corporale, a fost identificat, ascuns în chiloţi, un pachet de ţigări LM în care au fost găsite două pliculeţe din celofan ce conţineau substanţă pulverulentă.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică relevă că substanţa descoperită, în greutate de 6,21 grame, este heroină şi face parte din Tabelul I anexă la Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului ilicit de droguri.
Inculpatul a negat să fi deţinut, cu ştiinţă, substanţa interzisă şi cu atât mai puţin în scop de trafic, afirmând că pachetul de ţigări LM în care s-a aflat drogul l-a primit de la o persoană de sex feminin pentru a-l ţine cât timp aceasta urma să poarte o convorbire la telefonul mobil, fiind surprins în această stare, de organul de poliţie.
Versiunea prezentată de inculpat a fost înlăturată de instanţă, aceasta reţinând, pe de o parte, constatarea faptică, făcută de organul de poliţie, iar, pe de altă parte, atitudinea nesinceră a inculpatului care a dat declaraţii contradictorii, în sensul că persoana de sex feminin de la care a primit pachetul de ţigări se afla în zona în care a fost surprins, pentru ca, mai apoi, să afirme că acea persoană a stat tot timpul lângă el, chiar şi în timpul percheziţiei corporale, fără însă să furnizeze relaţii suficiente pentru identificarea acesteia.
Hotărârea instanţei de fond a fost atacată cu apel de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, care a criticat-o pentru omisiunea aplicării pedepsei complementare a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen., precum şi de către inculpat, care a solicitat achitarea, întrucât nu a cunoscut conţinutul pachetului de ţigări.
Prin Decizia penală nr. 180 din 1 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a admis apelul parchetului şi desfiinţând în parte hotărârea atacată, a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară a degradării militare, prevăzută de art. 67 C. pen.
Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat, instanţa de control judiciar constatând că hotărârea atacată este temeinică şi legală.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate inculpatul D.D. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia, precum şi a hotărârii instanţei de fond şi, în rejudecare, constatarea nevinovăţiei sale şi achitarea, întrucât nu a cunoscut că pachetul de ţigări primit pentru a-l păstra temporar, conţinea substanţe interzise la deţinere.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea constată că motivul de recurs se întemeiază pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., însă nu este fondat.
Situaţia de fapt, aşa cum a fost reţinută de instanţe, se întemeiază pe mijloacele de probă administrate legal în cauză, respectiv declaraţia, denunţ a numitului C.I., din care rezultă că în repetate rânduri a cumpărat heroină pentru consum de la inculpat, proces-verbal de constatare al organului de poliţie, procesul-verbal de recunoaştere din grup a inculpatului de către martorul C.I., raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorului asistent U.A., care confirmă în totul constatările procesului verbal de identificare a inculpatului şi de descoperire a drogului asupra acestuia, în condiţiile de păstrare cunoscute.
La stabilirea vinovăţiei inculpatului în forma cerută de lege s-a avut în vedere acest material probator, fiind înlăturate justificat, ca nesincere, declaraţiile contradictorii ale făptuitorului.
În adevăr, dacă ar fi corespuns realităţii susţinerea inculpatului, în sensul că a primit pachetul de ţigări în care, fără ştirea sa, se aflau drogurile, de la persoana de sex feminin, care, aşa cum precizează la procuror, s-a aflat tot timpul cu el sau doar s-a îndepărtat 6-10 metri chiar atunci când i s-a efectuat percheziţia corporală, logic şi firesc ar fi fost să o indice fizic pe acea persoană organului de urmărire pentru a fi reţinută, ceea ce însă nu a făcut.
Apoi, tot atât de neverosimil este şi gestul inculpatului de a introduce în chilot un pachet de ţigări primit de la persoana de sex feminin temporar cât timp aceasta purta convorbirea la telefonul mobil.
Inculpatul nu explică motivele invocării sale de a fugi atunci când a fost abordat de organul de poliţie, impunându-se imobilizarea sa prin metode fizice.
Faţă de cele ce preced, se constată că vinovăţia inculpatului a fost temeinic stabilită, iar încadrarea juridică corect reţinută.
Inculpatul a fost surprins având asupra sa, ascunsă sub ţigările înjumătăţite, dintr-un pachet LM, o cantitate însemnată de heroină – 6,21 grame, într-o zonă aglomerată din Bucureşti, localizat pe baza denunţului martorului C.I., care anterior a cumpărat droguri de la acesta.
Fapta, astfel săvârşită, realizează conţinutul infracţiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, drogul de mare risc fiind deţinut pentru vânzare.
Pedeapsa a fost individualizată ţinându-se seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind şi justificată şi necesară realizării funcţiilor acesteia şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Neconstatând nici din examinarea din oficiu a hotărârilor pronunţate, existenţa vreunui caz de casare, recursul inculpatului urmează să fie respins ca nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., din pedeapsa aplicată urmează să fie dedus timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 iulie 2002, la 10 septembrie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.D. împotriva deciziei penale nr. 180/ A din 1 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 19 iulie 2002, la 10 septembrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3640/2003. Penal. Art.208, 209 , 276 alin.4... | CSJ. Decizia nr. 3643/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
